7 ani și jumătate și 1200 de articole

Una dintre poveștile dragi mie și pe care am spus-o de nenumărate ori este cea a blogului. Cum am început? De ce am făcut asta? Merită? Încerc să fiu cât mai succint în rândurile ce urmează.

De mic am avut o pasiune pentru scris. În clasa a IV-a am făcut o ghidușie, iar compunerea pe care ne-a pus învățătoarea să o scriem despre venirea iernii am făcut-o în versuri. După aceea, sub vraja discuțiilor cu străbunicul meu, am scris vreo două poeme istorico-patriotice (în maniera Coșbuc). Pe la sfârșitul clasei a VII-a am mers într-o excursie unde tot mi-am luat notițe despre ce vedeam, iar un profesor m-a întrebat ce vreau să fac, răspunsul meu fiind: jurnalist. Imediat după vacanță am ajuns redactor la revista școlii. Am continuat să scriu poezii și proză, dar am trecut și la reportaje și altfel de articole. În 2008 aveam deja poezii publicate în diferite ziare și reviste și tot atunci mi-am deschis un blog pe Blogspot. Tot atunci am început să colaborez cu articole cu diferite ziare și reviste. În 2010 am început să lucrez pentru un portal online. Acolo am început să văd ce înseamnă breaking-news, trafic, monitorizare, SEO, advertoriale, PPC, CPM, bannere etc. Între timp am început să colaborez cu publicații naționale (colaborator zonal), să văd cum se face un ziar, care sunt costurile, între timp am văzut care sunt și costurile pentru un site. În 2012 mi-am luat inima în dinți și cu banii pe care îi câștigam din scrisul pentru alte publicații mi-am cumpărat domeniul propriu și am început să scriu. În trei luni de zile am trecut de la PR0 la PR4. În luna următoare am avut primul advertorial și prima participare la o campanie de marketing. Pe urmă blogul a început să mai producă bani. Mi-am mai luat un domeniu, am făcut un site de știri. Lucram în continuare și pentru alții, dar și pentru mine. Banii i-am tot reinvestit. Mi-am făcut niște upgrade-uri, am deschis subdomenii. Apoi mi-am făcut cărți de vizită și stickere autocolante pe care le-am distribuit pe unde mergeam.  Apoi unul dintre site-uri a început să consume mai mult decât producea și l-am închis. Între timp am renunțat la colaborările cu presa. Am plecat și de la portul online unde lucram. Era în perioada în care blogul acesta producea mai mult decât un site de știri cu un trafic de cel puțin 10 ori mai mare.

Mi-a plăcut să experimentez. Mi-a plăcut să învăț singur, să consider fiecare pas o etapă, iar fiecare căzătură un prilej să mă ridic și să merg mai departe. Am și acum un job full time, dar sunt luni în care blogul, unde investesc mai puțin timp și resurse, să îmi aducă în cont o sumă mai mare decât salariul de bază.

Am avut și am vise. Blogging-ul nu a fost un vis, ci o etapă conjuncturală. Îmi place ceea ce fac și mă bucur la fiecare nouă colaborare pe care o închei sau la fiecare share sau menționare a blogului în online. La fel cum m-am bucurat când, la doi ani de la împărțirea stickerelor autocolante, am văzut logo-ul și adresa blogului lipite prin diferite baruri din Iași. 7 ani și jumătate și 1200 de articole publicate doar pe acest blog. Merită? Cu siguranță!

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *