Asasinarea scrisului romanesc

„aldrcu ce greusă schriie dă mă duoare tuoate deştele/ ieu tatămio Galiaudo tot dauna zicea că tresă fie frun dar dă la Santamaria den Roboreto cădă când ieram io mic dor ceauzeam unu că icea cinchi chinci V cuvinte şii maimu ţăream vorba orcă iera dân Terdona sau den Gavi şi chear dacă venea den Medioloanum că ăia vorbeşte un Ydiom caşi câinii (…)”
Rândurile de sus nu sunt scrise, după cum ne aşteptam, la dictare de către un elev din ciclul primar care încă se chinuie să descopere tainele scrisului. E un experiment lingvistic din Baudolino, al lui Umberto Eco (în traducerea Ştefaniei Mincu, Polirom, 2007). Dar nu experimentul lui Eco ne interesează acum. Nu, ne interesează altceva: degradarea, într-un ritm accelerat, a limbii române.
Trăim într-o lume cosmopolită, efect al globalizării şi capitalismului. Politicile actuale nu fac altceva decât să impună uniformizarea. Uniunea Europeană nu are nicio legătură cu „unitate în diversitate”, este o aberaţie prin care ni se spală creierele. Scopul acestei structuri este acela de a rade istoria fiecărui popor şi de a implementa o istorie comună. Sunt popoare care trag cu dinţii de elementele specifice lor. Românii nu fac parte din această categorie. Suntem pregătiţi să renunţăm la tot, la tradiţii, la istorie, la limbă, la specificul nostru naţional. Pentru ce? Pentru a fi sub umbrela protectoare a „mamei U.E.”.  Ni se pregătesc noi legi şi norme prin care vor dispăre diacriticele din scris. Se consideră că diacriticele îngreunează scrisul. Da, ai citit bine, se pregăteşte asasinarea limbii române scrise; cea vorbită deja suferă de englezisme şi de limbajul de chat, care a depăşit de mult statutul de argou, intrând în limbajul curent. Totul trebuie simplificat, adaptat, europenizat şi americanizat, normat la regulile ce convin altora.
Vorbind despre romanul Împotriva lui Mango (Editura Paralela 45, 2004), scris fără diacritice, autorul, Constantin Virgil Negoiţă, declara că „acest text, elaborat la New York, este scris direct în limba română, fiind dorinţa şi în acelaşi timp provocarea autorului ca el să apară fără semne diacritice, la care «alţii au renunţat şi nu le simt lipsa»”. Să fie chiar aşa, să nu se simtă lipsa diacriticelor din scris?
***
Ma numesc Bogdan Federeac, m-am nascut in anul Revolutiei, sunt masterand la Litere, din cand in cand mai si scriu cate ceva, sunt mandru ca sunt roman si ca strabunicii si stra-strabunicii, oameni de la tara, au luptat in cele doua Razboaie Mondiale, pe unul dintre ei l-am prins in viata, avea 84 de ani si scria perfect romaneste, desi facuse doar patru clase de scoala. Bunelule, cand tu traiai, Romania nu era in Uniunea Europeana, nu ai stiut ce e ala internet, dar stiai de globalizare si imi spuneai ca voi trai vremuri mai grele decat cele pe care le-ai prins tu. Incep sa te inteleg acum.
Ministrul Educatiei vrea sa simplifice examenul de Bacalaureat pentru ca e prea greu si pica toata lumea; mai nou cad pe rupte si olimpicii cu care ne mandrim ca iau premii internationale pe banda rulanta. Sistemul educational e la pamant. Literatura e la pamant. Limba e si ea la pamant. Restul e istorie.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

2 răspunsuri la „Asasinarea scrisului romanesc”

  1. Felicitări domnul Fede!Ai atras atenția asupra acestui lucru care urmează să ne afecteze.Frumoasă partea de la final,cea fără de diacritice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *