Reguli de aur pentru o afacere

M-au fascinat întotdeauna poveștile de succes, mai ales cele ale antreprenorilor. Dimineață, imediat ce mă trezesc și îmi fac cafeaua, frunzăresc rețelele sociale și citesc presa înainte să plec la serviciu. Caut cu predilecția știrile din business, noutăți despre finanțări, startup-uri, exit-uri de succes sau povești de succes ale antreprenorilor. Una dintre surprizele plăcute din ultima perioadă a fost ca printre astfel de știri și povești de succes să descopăr și numele lui Andrei Ursachi.

Pe Andrei Ursachi îl cunosc din toamna anului 2012. Aveam blogul trecut de pe blogspot pe domeniu propriu de vreo 3 luni, iar el, împreună cu Eugen Șotropa aveau un mic business, deschis de puțin timp. Am început să colaborez cu ei, reușind, cu ajutorul lor, să reușesc să monetizez blogul. La un moment dat am observat că Andrei era tot mai absent din comunicare și nu știam ce se întâmplă. Aveam să aflu că, deși avea doar 21 de ani, era implicat și în alte proiecte proprii. Anii au trecut, suntem în 2017, iar Andrei Ursachi este Business Angel, încearcă să împartă din secretele lui cu alți tineri și să îi ajute să aibă succes. Are, cred, 6 business-uri, dintre care cel mai mic aer o cifră de afacere de peste 100.000 de euro.

Într-un articol recent de pe blogul său de antreprenor, Andrei Ursachi vorbește despre 4 reguli de aur pentru o afacere.

Care ar fi cele 4 reguli?

reglui de aur pentru afacerea ta andrei ursachi

Prima ar fi regula celor 200: contactarea lunar a câte 200 de potențiali clienți (asta ar însemna 10 clienți pe zi lucrătoare). Indiferent de metoda alesă pentru contactarea lor (telefon, mail, face 2 face), metoda ar trebui să îți asigure un flux constant de clienți noi.

A doua regulă se referă la prezența online. În primul rând o platformă online pe care să îți desfășori activitatea, apoi serviciile conexe (SEO, online marketing etc)

Gândirea constructivă ar fi cea de-a treia reglă de aur pentru noua ta afacere.

Ultima din lista scurtă regulilor de aur se referă la concurență: studiază-i, află cum obțin clienți, observă-le punctele slabe și vino cu soluții practice.

Andrei a pornit de jos și a ajuns, într-un timp relativ scurt, sus. Din poziția actuală, atât pe baza experienței proprii, dar și a lecturilor de specialitate, a construit un blog pe care își împărtășește sfaturile pentru cei mai puțin inițiați.

Într-unul din articole, spre exemplu, scrie despre „Cele 6 lucruri pe care antreprenorii trebuie să le facă zilnic”. Primul aspect amintit este dormitul suficient. Al doilea face referire la condiția fizică și la nevoia exercițiilor fizice zilnice. Continuă cu motivarea meditației zilnice (măcar 10 minute de muzică de relaxare sau un scurt curs de meditații ce poate fi găsit pe Youtube). Pentru că viața e scurtă Andrei Ursachi ne sfătuiește să ne ferim de oamenii negativiști și pesimiști și să ne înconjurăm de oameni pozitivi. Penultimul lucru pe care antreprenorii ar trebui să îl facă zilnic este râsul, iar ultimul, dar nu și cel din urmă, este dieta sănătoasă.

Acestea sunt doar câteva exemple de sfaturi și idei pe care Andrei Ursachi le împărtășește prin intermediul blogului. Căutați-l, citiți-l și nu uitați: prima dată când am interacționat cu el era doar el și un prieten care încercau o idee de business. Nu au trecut nici cinci ani și deja este un antreprenor de scucces.

Sedentarismul e problema copiilor care nu au fost lăsați să se joace afară

Când mă gândesc la copilăria mea nu pot decât să zâmbesc. Am copilărit într-un orășel din județul Botoșani, iar vacanțele de vară le petreceam în satul bunicilor, aflat la zece kilometri distanță. Copil fiind, am bătut la pas toate dealurile din împrejurimi, m-am scădat în pâraiele nu tocmai cristaline, am mers la cules plante medicinale (dar și la cules de bureți de rouă, corcodușe sau nuci), i-am ajutat pe bătrânii mei la muncile câmpului (deși sapa nici acum nu știu să o țin prea bine). Am jucat fotbal ore întregi zilnic pe imașul de la bunici, am ajutat la cules via și la făcutul strugurilor. Ieșeam iarna la bulgărit și săniuș, ba chiar și la făcut igloo-uri pe stadionul din oraș când zăpada era din belșug. Mi-am rupt haine cățărându-mă prin copaci sau căzând la diferite jocuri.Am jucat sticluța cu otravă, hoții și vardiștii între blocuri. Și sunt multe amintiri încă vii. De aceea și zâmbesc când mă gândesc la copilăria mea. Pentru că nu toți au avut o astfel de copilărie. Soția mea, de exemplu, a suferit din cauza tratamentului hiperprotectiv al părinților: nu s-a jucat în zăpadă ca să nu răcească, nu s-a jucat în fața blocului cu copiii pentru că „copiii sunt răi și au microbi”, nu a mâncat fructe direct din copacii de pe dealuri pentru că erau murdare. Așa că ea îmi admiră copilăria.

Așa că am început un fel de retrăire a copilăriei. Am început să călătorim mult, să ieșim pe munte, să bem apă de izvor, să mâncăm fragi de la marginea drumului și fructe din copaci. Mai mult decât atât, acum își dorește să învețe să meargă pe bicicletă și m-a făcut să promit la început de an că imediat ce vine căldura cumpărăm două biciclete, una pentru mine, cealaltă pentru ea și că o învăț să meargă pe bicicletă, astfel încât excursiile în localitățile din imediata apropiere să nu le mai facem cu mașina, ci pe biciclete. Ea mai are și alte motive pentru care își dorește bicicletă. Amândoi mergem pe jos la serviciu și, în afara ieșirilor pe munte, sunt singurele activități fizice pe care le facem. Bicicletele ne-ar motiva să facem mai multă mișcare, ceea ce duce la noi activități de petrecere a timpului liber, dar și la menținerea unui stil de viață sănătos.

Dacă vom avea un copil (sau mai mulți) știm că nu trebuie să fim acei părinți foarte protectivi, care nu-l lasă să iasă din casă, ci să adoptăm modelul pe care l-au avut părinții mei cu mine: să-l lăsăm să se joace în aer liber cât mai mult timp, să-l facem să aprecieze activitățile fizice. Cumva comportamentul părinților care întind tableta copilului ca acesta să aibă ocupație, combinat cu „lasă-l să mănânce de la Mac, îi e poftă” sunt exact motivele pentru care peste ani ne vom plânge că rata obezității în România e la cote alarmante.

Obișnuit de mic cu mișcarea și plimbările, chiar dacă nu am cel mai sănătos regim alimentar, de la 18 ani nu am avut sub 70 de kilograme și nici peste 80. Ceea ce la înălțimea mea, de 1.82 metri, consider că  e mai mult decât bine.

Surprinde-ti iubitul cu un masaj erotic de inalta clasa

Este foarte important de stiut faptul ca nu trebuie sa fii o adevarata profesionista pentru a-i putea oferi iubitului tau un masaj erotic de senzatie, pe care sa nu-l uite niciodata. Atat timp cat vei tine cont de cativa pasi simpli si ii vei urma cu strictete, te asigur ca partenerul tau de viata isi va mai dori ca in viitor sa mai aiba parte de astfel de momente.

De ce ai dori sa ii oferi chiar tu o sesiune de masaj erotic?

artemis-masaj-bucurestiEi bine, chiar daca majoritatea barbatilor aleg sa beneficieze de atingerile perfecte oferite de frumoasele maseuze de la https://masajclub.ro, multe femei prefera sa isi incante iubitii cu astfel de momente, iar acestia par sa reactioneze incredibil de bine. Pe langa faptul ca iubitul tau se va relaxa pe deplin in compania atingerilor tale ferme si in acelasi timp senzuale, el va incepe sa simta pentru tine o dorinta sexuala mult mai intensa care sa se datoreze complet tie. Acest aspect va va ajuta enorm in viata de cuplu si nu numai. De altfel, insisi specialistii declara faptul ca masajul erotic are o semnificatie aparte si ca reuseste sa contribuie la longevitatea unei relatii. Asadar, nu mai sta pe ganduri, tine cont de toate cele ce urmeaza, iar iubitul tau va fi cel mai fericit si implinit barbat de pe planeta.

  • Ambianta erotica – este extrem de importanta maniera in care se prezinta spatiul in care urmeaza sa iti incanti iubitul. Tot ceea ce va inconjoara in acele clipe intime, il va influenta destul de intens,nu doar din punct de vedere fizic, ci si psihic.

Indicat este sa optezi pentru propriul vostru dormitor, cadru in care sa dai play unor piese ambientale, sa aprinzi cateva lumanari parfumate si sa creezi acea stare de spirit potrivita pentru o sesiune de masaj erotic de inalta clasa. In plus, o temperatura mai mare de 22 de grade Celsius este chiar potrivita, astfel incat sa se instaleze rapid acea stare de relaxare deplina.

  • Vei avea nevoie intr-adevar de cel putin un ulei esential care sa te ajute sa realizezi sesiunea de masaj erotic asa cum ti-o doresti nu doar tu, ci si iubitul tau. Ideal ar fi sa optezi pentru unul cu efecte afrodisiace, care sa il incite si mai mult.

In astfel de momente nu trebuie decat sa ii ungi trupul cu uleiul ales si sa masezi lin, iar in acelasi timp ferm, fiecare parte a corpului sau. Este foarte important ca temperatura uleiului sa fie precum cea din camera, astfel incat sa nu ii provoace niciun fel de disconfort. Tocmai din acest motiv, iti recomand sa asezi sticluta intr-un bol cu apa calda, iar mai apoi sa il utilizezi.

  • Masajul trebuie sa aiba loc atunci cand atat tu, cat si partenerul tau ati intrat in acea stare de bine si cand hainele deja nu se mai afla pe trupurile voastre. Atingerile senzuale dintre trupurile voastre va vor ajuta si mai mult sa creati o legatura intima, mult mai puternica decat inainte.
  • Nu-i neglija nicio parte a corpului! Aceasta este probabil una din cele mai importante reguli in ceea ce priveste realizarea masajului erotic. Tocmai de aceea, atentia ta trebuie sa se indrepte catre zonele intime si nu numai.

Asadar, chiar daca uneori poate iubitul tau a avut parte de-a lungul timpului si de cateva sesiuni de masaj erotic la https://masajclub.ro, cu siguranta atingerile tale il vor incita ceva mai mult si veti reusi sa va apropiati mai mult unul de celalalt.

TehnicBazar.ro – ajutorul bărbaților gospodari

Crăciunul bate la ușă, iar pregătirea de Sărbători a ajuns pe ultima suta de metri. E cea mai agitată perioadă din an, oamenii sunt ca niște colonii de furnici care umplu orașele, străzile sunt pline, traficul e aglomerat, magazinele – indiferent de profil – sunt pline, vânzările cresc și în doar câteva zile se încasează cât într-o lună. Moș Crăciun și-a pregătit tolba cu cadouri, unii încă nici nu i-au scris, așteaptă chiar ultima sută de metri.

Când e vorba de cadouri, unii își doresc ceva simbolic, ca o cană sau alt obiect personalizat. Cei cu mentalitatea învechită (să spunem, dar fără să denigrăm, părinții) se bucură când primesc și oferă câte un pulovăr sau alt articol vestimentar asemănător. Copiii se bucură la jucării și dulciuri, iar majoritatea femeilor se bucură la accesorii (plus cosmetice) și bijuterii.  Bărbații, pe de altă parte,  se bucură la orice cadou, deși spiritul lor tinde către practic. Te bucuri când primești o cană personalizată, dar te gândești pe moment dacă cea din care îți beai cafeaua nu mai este potrivită sau s-a spart.

Bărbatul în casă trebuie să știe sa facă de toate. De aceea e bine să aibă un locușor al lui, fie garajul, fie o cămară în care să își depoziteze lucrurile de care are nevoie. Vrei să-i fac un cadou util soțului? Intră pe www.tehnicbazar.ro, găsești de la ciocan rotopercutor, la tocător de grădină, șlefuitor pentru beton, mașini de găurit, motocoase sau aspiratoare. Bine, nu își poate bea cafeaua dintr-o mașină de găurit electrică, dar când schimbi televizorul și cumperi o plasmă, mașina aceea te ajută să dau găurile pentru sistemul de prindere al plasmei. Să nu uităm că bărbații sunt orgolioși: mai bine și-ar da femeia decât să împrumute o sculă de care are nevoie. Așa că nu merge ideea: lasă, ai nevoie de nu-știu-ce unealtă, împrumută de la un prieten sau coleg de serviciu. Bărbatul trebuie să aibă în casă tot ce are nevoie. Niciodată nu știi când se întâmplă ceva. Știu că la un moment dat mi-am luat un ferăstrău. Soția a râs, dar nu a spus nimic altceva. După câteva luni s-a rupt un raft din dulap. Am mers și am cumpărat o placă de PAL, dar nu corespundea dimensiunii dulapului. Ea s-a panicat, eu eram calm și liniștit. Am ajuns acasă, am scos ferăstrăul din cămară și am rezolvat situația. De atunci când mă vede entuziasmat de o ofertă în ceea ce privește o sculă sau unealtă nu-mi zice nimic. Nu a spus nimic nici când mi-am luat o șurubelniță electrică, nici nimbusuri, nici set de chei tubulare.

Bărbatul este sau se vrea un handyman. Dacă vrei să-i faci un cadou care să-l surprindă în sensul bun al cuvântului, fă-i cadou un set de scule pe care nu le are. Îl faci pe el fericit, iar ție îți ușurezi munca. Intră pe www.tehnicbazar.ro, sunt niște promoții chiar bune pe final de an, adaugă în coș și surprinde-ți bărbatul. Fii un altfel de Moș Crăciun, unul pragmatic, nu simbolic.

Blocajul de la 25 de ani și povestea inelului de logodnă

Recent am fost operat de apendicită. Nimic spectaculos: m-am întors de la muncă după o zi lungă, am mâncat și, pe la zece seara am simțit că mă doare stomacul. Nimic neobișnuit până aici. Doar că durerile m-au tot ținut și nu m-au lăsat să dorm. Pe la 4 dimineața m-am dat jos din pat, m-am îmbrăcat și am ieșit să fumez o țigară. Atunci am simțit că durerile se acutizează și că se mută mai jos. Am urcat acasă și mi-am anunțat soția că iau un taxi până la Urgențe. Înainte te triaj a trebuit să completez niște formulare. Și aici intervine șocul: la rubrica vârstă am trecut inițial 25 de ani. Am avut un mic scurtcircuit, m-am uitat la ce am scris, apoi am corectat: 27. Ceva din subconștientul meu s-a oprit la 25 de ani, deși au trecut mai mult de doi ani de atunci. După ce-am fost operat a trebuit să stau două zile internat. Și-am stat mai mereu pe Facebook. Am văzut atunci postări de-ale fostelor colege de facultate, de-ale foștilor colegi de liceu, prieteni din orașul natal șamd. Aproape jumătate dintre ei sunt plecați în străinătate, majoritatea sunt căsătoriți, unii sunt părinți. Acum două săptămâni o verișoară de-a mea a născut, săptămâna trecută o alta m-a anunțat că este însărcinată. Și punând cap la cap astfel de informații mi-am dat seama de ce „m-am blocat” la 25 de ani: pe atunci aveam mai puțini apropiați care mă chemau la nunți și botezuri, oamenii din jurul meu aveau alte preocupări. Și mai e ceva: tot după ce-am împlinit 25 de ani (la vreo cinci luni după) am făcut și eu un pas important.

Eram în Sibiu de patru luni și eram angajat de vreo lună. Aveam ceva bani puși deoparte (bani făcuți cu blogul), dar așteptam să-mi intre pe card primul meu salariu de sibian. Aveam planul făcut de aproape o săptămână. Am ieșit după-amiază de la muncă, am ajuns acasă, am stat vreo două ore, apoi mi-am făcut drum prin oraș. M-am oprit la primul bancomat, am dat interogare sold și am simțit că mi se dărâmă cerul: pe card îmi intrase doar avansul, nu știam că voi lua banii de două ori pe lună. Credeam că tot planul meu s-a dus pe apa sâmbetei. Mi-am aprins o țigară, am refăcut calculele, am mai băgat o dată cardul în bancomat și-am scos toți banii. Apoi am început să iau magazinele de bijuterii la rând. Am umblat vreo două ore din magazin în magazin, până ce am găsit un inel de logodnă care chiar mi-a plăcut. Am cerut și o cutiuță cochetă și am pus mai multe întrebări (norocul meu că sustrăsesem un inel din casă pentru a vedea exact măsura) apoi, aproape leșinat, am pornit spre casă. Mai aveam ceva bani în buzunar, destul cât să luăm masa în oraș, la un restaurant cochet. Așa că, în drum spre casă, o sun să o întreb dacă nu ieșim să bem un suc. Perfect! Răspunsul a fost favorabil. Doar că… ea nu a avut chef să mergem până în centru (era obosită și o durea capul). Așa că după o scurtă plimbare ne-am oprit la primul local deschis: o pizzerie aflată la subsolul unei clădiri de apartamente, plină de fum și tot felul de mirosuri de prăjeli. Am comandat ceva de mâncare și câte o băutură, mă uitam fix în ochii ei și tot trăgeam din țigară. Am fumat ca turcul atunci și mi se părea că nimic din ce îmi plănuisem nu ieșea. La un moment dat știu că am luat tonul de om serios, am rostit câteva cuvinte pe care nu mi le amintesc, am spus ceva cu „toată viața alături de tine” și am scos din buzunarul gecii cutiuța cu inelul de logodnă. Ca totul să fie perfect, ea  s-a emoționat atât de are încât nu reușea nici să deschidă cutia și nici  să scoată inelul de acolo. Dar a spus da. În mai puțin de o săptămână se fac doi ani de atunci și nici nu știu cum au trecut. Se fac și zece luni de la cununia civilă care mi se pare că a fost ieri.

Poate de aceea m-am blocat la 25 de ani, viața era mai palpitantă pe-atunci.

Sejur în Thailanda?

phi-phi-island

Zilele trecute ne pregăteam să mergem la o lansare de carte când ne-a sunat telefonul. Era un prieten care ținea să ne anunțe că în Sibiu a venit un prieten care ajunge mai rar pe aici. Reacția mea a fost „a, păi nu ne-am văzut din primăvară! Mergem la lansare, pe urmă ne vedem cu toții la o bere”. În mintea mea nu ne văzusem de jumătate de an, adevărul era că nu ne văzusem fix de-un an. Nici nu îmi mai dau seama cât de repede trece timpul.

De fiecare dată când mă întâlnesc cu Adi este ca și cum nu ne-am fi văzut de câteva zile. Discuțiile sunt aprinse și constructive, iar vitalitatea lui mă face să mă simt ca după ce aș fi ascultat câteva audiobook-uri motivaționale. De fiecare dată vine cu lucruri noi. Pe scurt: Adi  e absolvent de Litere. Câțiva ani a fost profesor de română într-un oraș de provincie. La un moment dat s-a săturat și a început să lucreze în domeniul imobiliar. Apoi și-a deschis o editură prin care face și vinde cărți școlare. Apoi și-a deschis propria firmă de imobiliare. Apoi și-a făcut un site de știri online. La 40 de ani are mai multă energie decât un adolescent. Și ce-mi place e că a început să călătorească tot mai mult. De data aceasta a trecut prin Sibiu pentru că era în drum spre un city break (cu mașina lui) în Praga. Spunea că poate la primăvară sau în anul viitor facem o excursie în grup într-o destinație exotică. A propus Thailanda. Și în mintea mea a încolțit aceasta idee la care până acum nu avem curaj să mă gândesc. Motiv pentru care am început să caut oferte Thailanda. Ce-am găsit?

Ofertă Phuket și Bangkok

orasul-bangkok

Spre exemplu, am găsit o ofertă chiar pentru la primăvară. Un sejur de 8 nopți, cu plecare din București pe data de 12.03.2017. Prețurile pleacă de la 1120 de euro pe persoană în cazul cazării la hotelurile The Fruite Boutique (trei stele) – Phuket și Silom City (trei stele) – Bangkok și ajung la 1335 de euro pe persoană în cazul cazării la hotelurile Thavorn Palm Beach (patru stele) – Phuket și Silom City (trei stele) – Bangkok. În prețurile de mai sus intră transportul cu avionul din București, cu tot cu taxele de aeroport și transferurile aeroport – hotel – aeroport, cazare șase nopți în Phuket, în cameră dublă, două nopți de cazare în Bangkok, micul dejun. În preț nu sunt incluse taxa și formalitățile pentru obținerea vizei(aproximativ 50 de euro de persoană) care se pot obține pe aeroport, asigurarea medicală și storno, taxa de oraș sau alte cheltuieli și excursii opționale.

Ofertă Phuket și Phi  Phi

phuket-island

O a doua ofertă care mi-a atras atenția este un sejur combinat Phuket și Phi Phi. E un sejur de 10 zile, cu plecare din Cluj Napoca pe data de 23.03.2017. Prețurile pleacă de la 1130 de euro de persoană în cazul cazării la Patong Resort (patru stele) – Phuketerawan și Palms Resort (trei stele) – Phi Phi Island și pot ajunge până la 1415 euro de persoană în cazul opțiunii de cazare în hotelurile Patong Resort (patru stele) – Phuketzeavola și într-un resort de 5 stele. Condițiile sunt cam aceleași ca și pentru sejurul amintit mai sus, cu mențiunea că aici, la costuri care nu sunt incluse în preț, intră și biletele ferryboat Phuket – Phi Phi Island și transferurile de la ferryboat la aeroport.

Ideea lui Adi de a face un sejur în Thailanda a încolțit în creierul meu și nu mai vrea să iasă. Acum aștept să vină sărbătorile de iarnă și să și treacă, pentru ca după aceea să ne apucăm de planuri.

Casa fleacurilor: de la Gaudeamus la Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets

Casa fleacurilor, cea de-a patra carte a Ritei, a ieșit recent de sub tipar și a fost lansată sâmbătă, 19 noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus. Din entuziasmul editorului Claudiu Komartin și al scriitorului Radu Vancu, cei doi vorbitori de la lansare, pare că acest volum este și cel mai bun de la debut. Poate că nu-i doar cel mai bun volum de la Sevraj (2006) încoace, ci unul dintre cele mai bune cărți de poezie apărute în ultimii ani. Nu mă credeți? Căutați cartea, citiți-o, apoi veniți cu contraargumente.

gaudeamus-lansare-casa-fleacurilor-rita-chirian-8

Casa fleacurilor poate fi cumpărată din librăriile din această listă sau direct de pe site-ul Casei de Editură Max Blecher.

Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets

afis-dactar-nicas-skyzoid-poetsRita va citi din Cartea fleacurilor la cea de-a 14-a ediție a clubului de lectură Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets. Nu va citi singură, ci alături de poetul turc Gökçenur Ç. Çelebioğlu. Evenimentul care va avea loc pe 25 noiembrie, începând cu ora 18.00 în Tipografia din Brașov este moderat de Robert G. Elekes și Claudiu Komartin.

Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets. Gökçenur Çelebioğlu & Rita Chirian (event-ul de pe Facebook)

Afișul este realizat de Ramona Hărșan

crab

laudă lumii mutilate. amintește-ți zilele lungi, acasă, urzicile proliferând cu metodă. pe unul dintre noi l-a așteptat un drum lung. ai văzut rătăciții, ai îngânat și tu cântecele de bucurie. amintește-ți că suntem contabili și ne-am îngropat tații în cer; cineva bun și cuminte i-a spălat și i-a mângâiat pentru noi. de atunci, ușa se deschide pentru oaspeți pe care nu ne amintim să-i fi chemat. îi vedem urmând tabele riguroase, ca pentru recepții de nuntă. sunt fiicele noastre monstruoase, mici rădăcini care nu sorb lapte, picioare scufundate în puf de găină. ele au fiecare, înăuntru, câte o mireasă foarte slabă. aici nu este nici umbră, nici tulburare, de aceea aruncăm alcătuirile-n aer, prea sunt aproape: înnăscută, neîncrederea a fost, până la urmă, ratificată, despărțirile s-au făcut frumoase jucării lenevind în atmosfera triumfală de singurătate și frică. abia aceste lucruri au amintit, cu adevărat, de limită, cea care a pornit dinspre margine spre gol; acum, o altă mână va ghida mâna, și, dintre toate deznădejdile, reîntoarcerea în vizuina pentru femei și neveste trebuie să fi fost cea mai strălucitoare, atât de frumoasă că e o tortură să o descriem. atât de frumoasă că nu mai poate să se îndepărteze de noi, limba noastră încurcată în lucruri. amintește-ți că trebuie să te întorci ca să vezi casa în flăcări. amintește-ți că ai crezut, dar nu vrei să fii, laudă lumii mutilate.

fotografie mișcată

și dacă inima păsării colibri bate de 1000
de ori pe minut nu-și zice sunt obosită?
inima mea bate foarte, foarte repede?
pasărea echilibru înlăuntrul tornadei de aripi.

elefanții se întorc an de an în locul în care a murit puiul.

nu-mi amintesc cum a căzut
umbra, dar știu
numărul de înmatriculare al mașinii
care a claxonat mult dup-aceea.
sunt animalul îndemnat să trăiască –

spui, răceala păsării e clinică &
uite, câtă culoare în pierderea aderenței –
aici, în lumea fixă – eu, mie, al meu –
& ce mare inima ta în moarte
(noi conversații informale)
mă uit la mașinile care trec și vreau să știu ce
simt mașinile care trec – și cât de frumos
urcă apele morții
în hipocamp – și câte
reprezentații
despre a fi
singuri

aerul e deja respirat

mie povara sănătății tale

animale cu rană

scoți un scaun și-n locul lui se-așterne lumina

scoți un cuier și-n locul lui se-așterne lumina

scoți o pernă și-n locul ei se-așterne lumina
când m-am născut am venit dintre morți

cât e repetiție
în leacurile simple

în leacurile care
nu vindecă ce
aștepți

casa-fleacurilor-coperta

Ilustrația copertei este realizată de Ilinca Pop

România frumoasă: Canionul Șapte Scări

Că îmi place România nu mai este nicio surpriză pentru cei care ajung pe paginile blogului. Nu contează că este vorba despre plajele aproape virgine, de monumentele-hazard ale naturii, pajiștile alpine sau de crestele golașe ale munților, de bisericile de piatră din Țara Hațegului, de cetățile dacice din Munții Orăștiei, de bisericile săsești sau dealurile domoale ale Moldovei (dar pline de tumuli) ori bisericile pictate din Bucovina, toate îmi fac zilele mai frumoase. Continuă lectura „România frumoasă: Canionul Șapte Scări”

Sibiu 825: Farmacia „La Vulturul Imperial” (din 1574)

Dacă în articolul trecut, despre cei 825 de ani de istorie a Sibiului în câțiva pași scriam că prima farmacie de pe actualul teritoriu al României era atestată în anul 1494, de data aceasta mi-a atras atenția imobilul în care a funcționat cea de-a doua farmacie din Sibiu.

Pe strada Mitropoliei nr. 2A, colț cu strada Al. Odobescu se află o clădire care seduce printr-o frescă exterioară. Fresca reprezintă o stemă de breaslă cu monograma MS și anul 1574. Nu am cunoștințe de heraldică, astfel că am început să caut orice informație despre clădire, dacă nu despre frescă. Am aflat că în secolul XVI în Sibiu a existat și o farmacie militară (probabil că 1574 este anul înființării).

fresca-str-mitropoliei-nr-2a-sibiu

Odiseea farmaciei am găsit-o pe site-ul dedicat Patrimoniului istoric și arhitectural al Sibiului:

A doua farmacie apărută în Sibiu a fost o farmacie militară în sec. XVI. În 1795 farmacia trece în proprietate privată fiind cumpărată de Franz Theodor Issekutz sub numele “La Vulturul Imperial”.
În 1838 Issekutz vinde farmacia cu casă cu tot lui I.C. Molnar care o păstrează până la moarte în 1838. Urmează fiul său Carl Molnar (1838-1853). În 1858 farmacia este dată în arendă lui Wilhelm Platz care păstrează denumirea de “Farmacia lui Molnar”.
În decembrie 1899 farmacia se mută din Mitropoliei în Bălcescu pe locul actualei farmacii nr. 24 sub numele “Zum Reichsadler”. Farmacist era Gustav Breinstorfer. În 1911 apare sub denumirea de “Zum König von Ungarn” iar după primul război mondial “Viktoria”. La 1 iulie 1936 Victor Lieb preia conducerea farmaciei iar în 1949 este naţionalizată şi devine Farmacia de Stat nr 6, după care Farmacia nr. 24, denumire sub care se afla şi în prezent fiind cea mai veche farmacie din Sibiu în activitate şi cea mai veche farmacie care funcţionează la aceiaşi adresa (din 1899).

După ce farmacia s-a mutat, în anul 1899, Primăria a cumpărat casa și și-a mutat acolo o parte dintre birouri și servicii.

În clădirea de pe strada Mitropoliei nr. 2A a locuit, la începutul secolului al XX-lea, scriitorul de limbă germană Oskar Wittstock (1865-1931). Oskar Wittstock este tatăl lui Erwin Wittstock (1899-1962), unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de limbă germană din România. Erwin Wittstock, la rândul său, este tatăl scriitorului Joachim Wittstock (născut în anul 1938), omul de cultură sibian pe care îl stimez cel mai mult.

Ca fapt divers:

Una dintre primele atestări ale numelui Wittstock este din anul 1480 și face referire la Henningk Wytstock, locuitor al Berlinului.

familia-wittstock

Premiul Nobel pentru Literatură în 2016: Complexul juvă-doi

Acum vreo 5 veri eram student și stăteam cazat într-unul din cele două cămine ale Universității deschise pe timp de vară. La parterul căminului eram vreo 20 de băieți, dintre care doar 3 aveam job, restul încă așteptau să se întâmple ceva în viața lor, să bată într-o dimineață un manager la ușa camerei și să le propună un salariu motivant, program flexibil, eventual prezența la locul de muncă să fie opțională. Serile ni le petreceam în fața căminului, cântând sau jucând poker.

Într-una din serile de poker s-a întâmplat ceva ciudat. Abia începusem, se jucaseră maxim cinci mâini, fiecare avea cam același număr de jetoane. Unul dintre băieți se simte norocos, se uită de vreo trei ori la cărți și zice, puțin nesigur, „All In!”. Toți ridicăm capetele, ușor mirați. Cel care urma a foldat. Era rândul meu. Aveam în mână o juvă și un doi, „perechea” mea preferată, de altfel. Nu am stat pe gânduri, simțeam că mâna mea e norocoasă. Încă doi au dat call acelui all in. Rămânem patru în joc, cărțile pe față. Revoltă din partea tuturor: cel care strigase all in avea doi popi, un altul doi ași, iar celălalt două dame. Nici nu-mi amintesc câte înjurături am luat, dar îmi amintesc că toți râdeau de mine, mai puțin cel cu doi popi, pentru că el era mentorul meu în poker, el era singurul care știa că nefericita pereche de cărți e, de fapt, perechea mea norocoasă și că, de felul meu, sunt norocos. Nu spun decât că pe masă au fost cele mai ciudate cărți, culminând cu un doi pe turn și un altul pe river. Am avut cele mai bune cărți, un cui de doiari. Ceilalți au rămas cu perechile cu care au intrat în joc, nu le-a intrat nimic. Nici nu s-a instalat bine mirarea ultimei cărți așezate pe față că „mentorul” meu, cel cu perechea de popi, se ridică de pe scaun și răstoarnă masa: „Cum naiba să pierd în fața a juvă-doi? Măcar de pierdeam în fața așilor!”.

Jocurile și premiile sunt o combinație ciudată de știință+noroc. Uneori, juva-doi îți poate aduce câștigul, dar câți nebuni merg mai departe cu asemenea cărți în mână? Bine ai venit în rândul nobelarzilor, Bob Dylan! Aș fi vrut să am gândul ăl bun și să pariez măcar 50 de lei pe Dylan…

colaj-bob-dylan-premiul-nobel