Blog + mașină + călătorii = LOVE

Sunt deja doi ani de când m-am mutat în Sibiu și nici nu îmi dau seama cum a trecut timpul. Dacă uneori mi se pare că sunt aici de-o viață, alteori mi se pare că zilele trecute am coborât dintr-un microbuz într-un oraș pe care nu-l mai vizitasem până în acel moment. Mi-am păstrat accentul de moldovean pentru că nu m-am chinuit nicio clipă să-l pierd. La câteva luni după ce am ajuns în Sibiu am început mici excursii prin împrejurimi. În toamna aceea ne-am pus în cap să cumpărăm o mașină. Faptul că un bun prieten urma să plece din țară și ne-a rugat să avem noi grijă de mașina lui ne-a făcut să amânăm momentul achiziționării unei mașini proprii; timpul nu ne ajuta și abia găseam timp să pornim o mașină, darămite să avem grijă de două mașini peste iarnă.

Cum zona este frumoasă, iar mie mi-era necunoscută și aveam și mijlocul de locomoție la îndemână, am început să mărim distanțele din micile noastre excursii. Și a venit iarna, am făcut o pauză, a trecut iarna și am continuat drumețiile, dar a venit vara și prietenul nostru s-a întors mai repede. Am înapoiat mașina proprietarului de drept și drumețiile noastre s-au rărit și -au transformat în drumeții asistate de o a treia sau chiar și de o a patra persoană.

Cum Botoșaniul e la ceva kilometri distanță de Sibiu și măcar de două ori pe ani vrei să îți vezi părinții, gândul unei mașini ne-a revenit. Doar că nu aveam niciun ban pus deoparte. În fine, trece vara, trece iarna, vine-o nouă primăvară. Se apropia Paștele, urma să facem un drum acasă și nu mai aveam de gând să închiriem o mașină pentru asta. Ne-am tot uitat pe net și am văzut câteva mașini, dar fie aveau bube urâte, fie depășea bugetul. Apoi am dat de Floki. Bine, inițial nu era Floki, ci un Fiat Punto din 2000, în două uși. Dragoste la prima vedere. Mașină mică și fiabilă, cât să facem și noi câteva drumuri prin timpul liber. Au trecut trei luni de atunci, iar kilometrajul arată cu 9.000 mai mult decât când am cumpărat-o. Nu pare mult. Dar mașina a stat și neînmatriculată vreo două săptămâni, plus că se nimerea ca în weekend-uri să lucrez și să nu facem mai mult decât un drum până la supermarket și înapoi. Dar a venit vacanța de vara, soția a intrat în concediu, astfel încât nu mai conta că lucrez în weekend, important era să am măcar o zi liberă. Și credeți-mă, e de ajuns o zi să vezi lucruri și locuri pe care le crezi inaccesibile. Într-o singură zi am mers în Retezat, urcat la Lacul Bucura și înapoi, în altă zi am mers la Vulcanii Noroioși și câteva biserici rupestre din Munții Buzăului. Când am prins 5 zile libere a fost sărbătoare: Sibiu – Plaja Corbu – Vama Veche- Cap Kaliakra- Balcic – Nessebar și retur. Am ajuns la situația în care drumurile ce se transformă în articole din categoria „On the Road” să fie atât de dese și atât de lungi încât să nu mai am timp să scriu despre ele. Am strâns materiale pentru cel puțin 30 de articole, acum aștept timpul potrivit pentru a le și scrie.

Floki pe Transfăgărășan
Floki pe Transfăgărășan

Oricum, e clar: vara aceasta vor mai urma drumuri și toamna va fi plină de articole.

Am avut o discuție serioasă după drumurile acestea și am căzut de acord că Floki trebuie personalizat puțin. Și că blogului îi trebuie reclamă. Am văzut că există folii auto potrivite pentru inscripționări. Mă gândeam că merge aplicată o folie autocolantă pe partea din spate a mașinii. Vreau logo-ul blogului și un slogan de tipul „Să (re)descoperim România.

Planuri sunt. Idei și mai multe. Timpul ne e dușman acum, dar în curând va fi prieten. Dacă reușesc să împac trei dintre pasiuni: călătoriile, blogul și mașina , ba chiar mai mult, nu doar să le împac, ci să le și interconectez mai mult decât sunt deja, voi fi o idee mai fericit. Fericirea vine din lucruri mărunte. Uneori vine cu un mic Fiat. Alteori când ajungi într-o peșteră sau pe malul mării. Uneori vine dimineața când îți sună ceasul și pe masă este o cană de cafea aburindă. Îmi iau fericirea din toate acestea și o adun ca într-un puzzle.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *