Radu Vancu despre Zona nouă în revista Vatra (3-4/2015)

În numărul 3-4/2015 din revista Vatra o să apară un dosar mai mult decât interesant despre cenaclurile și cluburile de lectură din România. Până să vedem revista tipărită, pe site au apărut mai multe mostre, printre care și o prezentare făcută de Radu Vancu despre Zona nouă de la Sibiu. Radu a scris despre începuturile, membrii și caracteristicile cenaclului (nu a uitat nici site-ul și nici revista), a scris câteva rânduri despre fiecare membru în parte și a adunat și câteva texte de la fiecare.

Îi mulțumesc lui Radu pentru prezentarea făcută:

Bogdan Federeac e și el un stranier, sosit cam de un an în Zonă; textele lui sunt notații abrupte, fără tentații și bovarisme calofile, uneori inervate social și politic, alteori cu neașteptate detente mistice; oricum s-ar prezenta, cert e că îți dau întotdeauna senzația că în ele nu se minte – semnul cel mai sigur al poeziei dintotdeauna. Indiferent la trendurile postdouămiismului, Bogdan pare mai degrabă contemporan cu douămiiștii sadea, ba chiar cu optzeciștii uneori – lucru care mă bucură, nu doar fiindcă nu prea poți avea încredere în poetul prea atent la trend, dar și fiindcă individualizarea lui se produce astfel cu atât mai sesizant.

Articolul, cu prezentări și texte poate fi citit (deocamdată doar) pe site-ul revistei Vatra (găsiți aici și câteva texte de-ale mele).

Houellebecq. Intimitatea literaturii

„Ca și literatura, muzica poate să provoace o tulburare, o răsturnare emoțională, o tristețe sau un extaz desăvârșite; ca și literatura, pictura poate genera încântare, o perspectivă proaspătă a lumii. Doar literatura însă poate să dea acea senzație de contact cu un alt spirit omenesc, în totalitatea lui, cu slăbiciunile și înălțimile, cu limitările, micimea, ideile fixe și credințele sale; cu tot ce îl mișcă, îl interesează, îl ațâță sau îi repugnă. Doar literatura îți îngăduie să intri în contact cu spiritul unui mort, într-o manieră mai directă, mai completă și mai profundă decât ar face-o până și discuția cu un prieten – oricât de gravă și de durabilă ar fi  prietenie, niciodată nu te angajezi într-o conversație atât de total cum o faci în fața unei pagini goale, când te adresezi unui destinatar necunoscut.”

Michel Houellebecq, Supunere, editura Humanitas, 2015, traducere de Daniel Nicolescu

*foto: www.revistaqc.com

Lew Welch. Biletul de adio

lew welch fotoNiciodată nu am putut face ceva ca lumea și acum îmi trădez prietenii. Nu pot îndrepta nimic, niciodată nu am putut. Am avut viziuni puternice, dar nu am reușit să le combin cum ar fi trebuit cu realitatea. Le-am irosit pe toate. Nu mai am nimic. Lui Don Allen îi revin drepturile de editare ale scrierilor mele – să  folosească manuscrisele pentru editura lui Gary și pentru Grove Press. Am 2000 de dolari în conturile Băncii America Sucursala Nevada – folosiți-i pentru a-mi acoperi datoriile. Nu-i datorez lui Allen G. nimic, nici mamei mele. O iau spre Sud-Vest. La revedere. Lew Welch.

Lew Welch s-a născut pe 16 august 1926 în Pheonix, Arizona. A fost crescut de mama sa care avea obiceiul să se mute foarte des. În California a urmat cursurile a mai multor școli, din cinci orașe.

Deși cunoștea câțiva poeți beatnici încă din facultate, abia în anul 1958 începe să fie remarcat în peisajul scenei poetice din San Francisco. În același ani divorțează și își pierde locul de muncă. În anul 1960 începe să fie publicat în reviste și inclus în antologii și, tot în acest an, debutează cu un volum de poezii.

În anul 1965 începe să țină cursuri de poezie la filiala Universității California din Berkeley. Se luptă cu depresiile și consumul de alcool. În anul 1971 se retrage într-o cabană izolată în munți. Pe 23 mai 1971 Gary Snyder, un alt poet beatnic, îl caută la cabana sa. Găsește un bilet de adio în camionul lui Lew Welch. Autoritățile l-au căutat vreme îndelungată, dar trupul lui nu a fost niciodată găsit.

Antologia „Ring of Bone: Collected Poems” poate fi comandată de aici

Mai jos sunt link-uri câteva texte pe care le-am tradus:

Lew Welch – N-am încă 40 de ani, barba deja mi-e albă

Lew Welch – Dragă Joanne

Lew Welch – Poemele ciclice

Lew Welch – M-am văzut

Lew Welch – (Ieși puțin, părăsește Planeta)

Zona Nouă & Shabby Doll Reader

shabby doll reader 2015A apărut Shabb Doll Reader nr. 2/ martie 2015, revistă editată de Lucy K Shaw. Zona Nouă are dedicată o secțiune în care este prezentat ultimul număr al revistei, dar și un interviu cu Vlad Pojoga și o întrebare la care au răspuns Cătălina Stanislav, Ilinca Pop și subsemnatul. Redau mai jos răspunsul meu.

What are you excited about in literature now?

Bogdan Federeac (Editor): I’m excited when I read something that knocks me out. Now it’s not about the story, the feelings someone writes or the style used to make literature, for me it’s about the statement(s). Literature must be like amphetamines and there are many young writers who succeed in doing this. Screw stories, we need overdoses!

Despre bestselleruri (I)

frederic-rouvillois-o-istorie-a-bestsellerului

frederic-rouvillois-o-istorie-a-bestselleruluiUn fenomen calificat de unii drept „americanizare”, dar care a prins rădăcini atât de adânci, încât destui contemporani ai noștri izbucnesc într-un râs uimit și condescendent când aud de vânzări la care Edgar Poe, Walt Whitman sau Marcel Proust nu îndrăzneau să viseze. Tot auzind de cărți vândute în milioane de exemplare, omul obișnuit ajunge să creadă că un tiraj de 100.000 de exemplare e mai curând modest, iar unul de 10.000 aproape ridicol.

Frédéric Rouvillois, O istorie a bestellerului, Humanitas, 2013

Poetry is not dead!

marius chivu si bogdan-alexandru stanescu poetry is not dead

Zona nouă de la Sibiu este mai mult decât un cenaclu. De fapt, aș putea spune că Zona nouă are acum trei divizii:

– Zona nouă cenaclu

– Zona nouă revista

– Zona nouă – The magazine (site-ul)

În principiu în cele trei divizii sunt implicați aceiași oameni. Cenaclu are o frecvență săptămânală, revista o apariție trimestrială, iar site-ul este actualizat zilnic. Ultimul număr al revistei este de fapt o antologie de Alt Lit și vor urma și alte surprize în acest an. Pe site se întâmplă tot felul de lucruri faine, iar din luna ianuarie a demarat și proiectul Poetry is not dead.

marius chivu si bogdan-alexandru stanescu poetry is not deadÎn fiecare lună, pe data de 15 este publicat câte un filmuleț cu un scriitor român contemporan citind Eminescu. Poate nu este cazul pentru prea multe detalii acum și ar fi mai potrivit ca mai multe lucruri să fie spuse la un bilanț. Filmele sunt făcute de Mihai Curtean, muzica Eyeswitch.

Marius Chivu – Lumea îmi părea o cifră…

Bogdan-Alexandru Stănescu – Odă (în metru antic)

Scriitorii și narcoticele. Jean Cocteau

jean cocteauJean Cocteau, Opium. Jurnalul unei dezintoxicări:

„A-i face morală opiomanului e ca și cum i-ai spune lui Tristan: «Omoar-o pe Isolda. Ai să te simți mai bine după.»”.

„Opiumul îmi aducea această fixație. Fără opium, proiectele – de căsătorie, de călătorie – mi se păreau la fel de nebunești ca un individ care se aruncă pe fereastră și vrea să lege prietenie cu cei care locuiesc în camerele prin fața cărora trece.”