O alăturare (ne)fericită

Zilele acestea mi-a fost dat să văd o alăturare foarte simpatică. Avem biserica „Sf. Mihail și Gabril” din Parcul Ștrand. Dacă ești în fața magazinului Profi și te uiți spre parc vezi biserica și o reclamă de la Ambient și afli că „Nu ești singur”

nu esti singur (2)

100 de ani

fotografie din primul razboi mondial

În acest an, când s-au împlinit (dar mă gândesc mai mult la comemorare) 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial, nu am scris niciun rând despre asta, deși istoria (mai ales istoria conflictelor) mă pasionează. În timpul Primului Război Mondial un străbunic și-a pierdut tatăl (încă din primele zile ale intrării României în război), iar cel care avea să-i fie socru și-a pierdut un braț.

Nici nu voi, cel puțin deocamdată, dar postez o fotografie din timpul Primului Război Mondial, din propria arhivă. Nu rețin cum am intrat în posesia fotografiei, nu are pe spate nicio mențiune care să ajute la identificarea persoanei. Știu doar că nu este din arhiva familiei, ci că am achiziționat-o înainte de 18 ani, într-o perioadă în care colecționam tot felul de lucruri care au legătură cu istoria. Nici nu bag mâna în foc că este vorba despre un soldat român, hainele nu par să reprezinte uniforma militară românească de la începutul secolului al XX-lea.

fotografie din primul razboi mondial

Wellcome to Mircea, land of God

Se spune că Iașul este binecuvântat de Dumnezeu. O fi, nu pun asta la îndoială, dar cartierul Mircea cel Bătrân este, cu siguranță, un loc mai binecuvântat decât altele. De prin 2008, de când s-au reabilitat termic niște blocuri de pe strada Cerna, pe fațadele clădirilor sunt câteva citate … interesante. Fie că este vorba despre Porunci, fie că este vorba despre citate din Evanghelii sau ale părintelui Cleopa, blocurile nu au cum să nu atragă atenția.

Cum era și normal, părerile locatarilor sunt împărțite. Dar hai să trecem peste păreri și să vedem un „alt Iași”:

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Dedicația unor ieșeni pentru edilul-șef

Ceva ciudat s-a tot întâmplat în ultima vreme, atât de ciudat încât normalul pare anormal: au început să intre la pușcărie oamenii pe care îi știm de la televizor și din paginile tabloidelor. Pe cât de timid au început condamnările cu executare pentru VIP-urile mioritice, pe atât  de zgomotos au început să se clatine scaunele multor politicieni și persoane publice.

Și cel mai ciudat este că baronii locali sunt băgați după gratii (unii doar pentru 24 de ore, alții pentru ani buni) în timp ce în mâna lor este puterea. Tare urât va fi din vara aceasta și multe capete vor mai cădea.

Până atunci să ne bucurăm de iluzia justiției corecte și să visăm la o țară mai curată. Mare mi-a fost mirarea când pe-un zid am văzut următorul mesaj:

vocea zidurilor iasi

Oare încep să se trezească și ieșenii din somnul cel adânc de peste un deceniu?

Am o vagă impresie că acest mesaj va fi repede ascuns sub un strat gros de vopsea, deși zeci de fațade ale unor clădiri din oraș plâng după o mână de vara proaspăt.

Amintiri din Corfu

Corfu Town - Kerkeyra
Corfu Town - Kerkeyra
Corfu Town – Kerkeyra

De-a lungul ultimilor ani, din varii motive, am rămas fără fotografiile făcute cu diferite ocazii: fie s-au stricat hard-urile, fie s-au zgâriat CD-urile și DVD-urile pe care le păstram, fie s-a întâmplat ceva cu site-urile pe care le aveam găzduite. Am pățit asta cu … mulți, muți giga de poze făcute prin diferite locuri sau cu diverse ocazii, pornind de la pozele de la banchetele școlare, la cele de la munte și mare, până la cele de la aniversări memorabile. Partea bună ține de creierul nostru, cel care are capacitatea de a stoca mult mai multe informații decât un dispozitiv inventat de om; partea prostă e că amintirile se declanșează doar în anumite momente, la anumiți stimuli.

Acum 4 ani părăseam pentru prima dată granițele României; era o chestiune cu multe „prime dați”. Era primul meu job, part-time, la o agenție de turism; era prima dată când plecam într-un infotrip, prima dată când vedeam o altă mare decât Marea Neagră, primul meu zbor cu avionul, prima călătorie cu ferry boat-ul, pima dată când am fost cazat la un hotel de 5 stele…

Era prima dată am observat că sunt oameni care respectă la minut programul de muncă deși erau potențiali clienți în preajmă (dacă un magazin din centrul orașului avea program până la ora 18.00, la ora 18.01, când centrul orașului era plin de turiști, deci potențial clienți, magazinul avea obloanele trase). Asta era în 2010, când criza lovise doar Grecia continentală, nu și pe cea insulară; un an de zile mai târziu, când am revăzut Grecia, situația se schimbase și pe insule: grecii stăteau „după fundul” fiecărui turist, pentru că fiecare era un potențial client.

În schimb, serviciile mi s-au părut exemplare: când vor, grecii știu să facă turism. Îi ajută și istoria, dar și mitologia: cred că am văzut vreo 5 stânci ale lui Hercule, peste tot erau urme lăsate de zei (la unul dintre hotelurile pe care le-am vizitat, angajații ne explicau cum apa de la robinet, foarte rece, era zăpadă topită de pe Muntele Olimp). Bineînțeles că am dat și peste plaja Afroditei, dar și peste Canal d’Amour (un canal despre care se spune că dacă îți bagi picioarele în apa lui te îndrăgostești pe loc). În Grecia fiecare loc, fiecare piatră, fiecare poieniță și fiecare rău are o semnificație mitologică, iar asta dă bine în ochiul turistului. La noi situația este aceeași cu o mare diferență: nu știm să ne prezentăm aceste încărcături mitice pe care le acordăm lucrurilor.

Apoi, am rămas uimit de ceva ce la noi nu am văzut: la greci apa este aproape gratuită, iar în unele cazuri chiar gratuită. Dacă te plimbi pe o străduță dintr-un oraș și nu vezi o bancă, ci doar scaunele și mesele din fața unui local și ești obosit  și iei un loc, îndată vine chelner, întoarce paharele de pe masă și le umple cu apă, apoi îți spune că nu trebuie să plătești nimic, e din partea casei. Ospitalitatea de acest fel, mai degrabă ține de marketing, dar creează o situație win-to-win.

Despre experiența grecească, în special despre Corfu,voi mai reveni, până atunci las câteva fotografii, recuperate din mail-uri vechi și de pe vechiul meu blog de pe blogspot.

Apus de soare pe insula Corfu
Apus de soare pe insula Corfu
Cimitirul marin - o insulita de piatra care a devenit cimitir pentru sute de soldati albanezi in timpul Primului Razboi Mondial
Cimitirul marin – o insulita de piatra care a devenit cimitir pentru sute de soldati albanezi in timpul Primului Razboi Mondial

Canal d'Amour sau Canalul fericirii

Centrul orasului Kerkeyra – Corfu Town

Întoarcerea Lupilor Negri

Vara trecută peste 500 de militari ai Batalionului 151 Infanterie Lupii Negri au plecat într-o misiune de menținere a păcii în Afganistan.

După șase luni de zile, o parte dintre ei s-au întors. Trepatat, militarii români se vor retrage din Afganistan.

Iată câteva imagini de la sosirea unui grup de militar joi, 16 februarie 2014, pe Aeroportul Internațional Iași.

lupii negri1

lupii negri2

lupii negri3

Anul acesta luminițele de Crăciun vor lumina Iașul până după Paște

Au trecut sărbătorile de iarnă pe toate stilurile posibile, a trecut și data de 24 ianuarie, a venit și zăpada, cu ceva întârzieri, iar spiritul Crăciunului persistă.

Marți seară, 28 ianuarie 2014, rondul din Podu Roș:

rondul.din.podu.ros

 

Cum era reclama aia: Vânt, ploaie, luminile de Crăciun rezistă și în februarie?

Am auzit că prin țări civilizate luminițele se instalează în jurul datei de 20 decembrie, iar până pe 5 ianuarie sunt luate. La noi cred că se vor folosi de ele și de Paște și nu merită efortul de a le demonta acum pentru a le pune înapoi peste o lună.