Pe munte: în Munții Retezat – Lacul Bucura (alt. 2040 m)

Era ultima duminică din luna iunie a anului trecut, dar prima duminică liberă după o perioadă agitată a anului: sfârșit de an școlar, început de examene naționale, târguri de carte și Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Era obligatoriu ca acea zi să nu fie irosită. Cu o seară înainte am căutat pe net, ne-am uitat pe harta cu traseele din Retezat și am spus: Lacul Bucura. Continuă lectura „Pe munte: în Munții Retezat – Lacul Bucura (alt. 2040 m)”

Început de sezon și prima întâlnire de grad zero: traseu pe Vf. Măgura

Sâmbătă, 29 aprilie 2017, se anunța ca una dintre cele mai monotone sâmbete din acest an. Meteorologii au avut grijă încă de la începutul săptămânii să ne strice obiceiul de a ne face planuri pentru zilele libere. Ce să faci într-o zi în care sunt anunțate ploi în toată țara? Cauți câteva filme, mai deschizi o carte, urmărești câteva episoade dintr-un serial sau …observi că avertizarea meteorologică e una, dar vremea e alta și faci planul ad-hoc. De plouat nu ploua, chiar dacă erau câțiva nori ce se doreau a fi amenințători. Continuă lectura „Început de sezon și prima întâlnire de grad zero: traseu pe Vf. Măgura”

Castelul Kornis: În căutarea aristocrației și a inorogilor pierduți

Recent am început să urmărim Downton Abbey, un serial despre aristocrația engleză de la începutul secolului al XX-lea. Acțiunea serialului începe în 1912, odată cu scufundarea Titanicului și merge până în anii 1925. Nu urmărim doar dramele familiei Crowley, ci modul în care societatea conservatoare englezească trebuie să se adapteze noilor realități. Doar că povestea antebelică m-a dus cu gândul aristocrația de pe teritoriul României de până la cel de-al Doilea Război Mondial. Impresionantul Highclare Castle mi-a pus imaginația la lucru și m-a făcut să întreb cum ar fi arătat România de astăzi dacă aristocrația românească din Moldova și Țara Românească și cea maghiară din Transilvania nu ar fi fost ștearsă cu buretele de comunism. Cum ar fi arătat turismul românesc cu peste 300 de castele și conace incluse în circuit? Continuă lectura „Castelul Kornis: În căutarea aristocrației și a inorogilor pierduți”

Departe de comunitate, aproape de divinitate: Biserica rupestră din Aluniș

În Munții Buzăului sunt vreo 30 de peșteri naturale și antropogene pe care oamenii le-au utilizat în ultimele secole pentru a fi mai departe de comunitate și mai aproape de divinitate. Alexandru Odobescu a fost unul dintre personalitățile fascinate de aceste peșteri, le-a studiat, iar în anul 1871 a organizat o excursie arheologică la bisericile rupestre. La această excursie a participat și pictorul Henric Trenk (am încercat să găsesc online schițele făcute cu acest prilej, dar am eșuat). Ideea este că peșterile sunt cunoscute cercetătorilor de aproape 150 de ani. Au început să fie analizate, apoi uitate, au revenit în atenția cercetătorilor, apoi iar au căzut, cumva, într-un soi de umbră. Continuă lectura „Departe de comunitate, aproape de divinitate: Biserica rupestră din Aluniș”

România frumoasă: Canionul Șapte Scări

Că îmi place România nu mai este nicio surpriză pentru cei care ajung pe paginile blogului. Nu contează că este vorba despre plajele aproape virgine, de monumentele-hazard ale naturii, pajiștile alpine sau de crestele golașe ale munților, de bisericile de piatră din Țara Hațegului, de cetățile dacice din Munții Orăștiei, de bisericile săsești sau dealurile domoale ale Moldovei (dar pline de tumuli) ori bisericile pictate din Bucovina, toate îmi fac zilele mai frumoase. Continuă lectura „România frumoasă: Canionul Șapte Scări”

Sibiu 825: Farmacia „La Vulturul Imperial” (din 1574)

Dacă în articolul trecut, despre cei 825 de ani de istorie a Sibiului în câțiva pași scriam că prima farmacie de pe actualul teritoriu al României era atestată în anul 1494, de data aceasta mi-a atras atenția imobilul în care a funcționat cea de-a doua farmacie din Sibiu.

Pe strada Mitropoliei nr. 2A, colț cu strada Al. Odobescu se află o clădire care seduce printr-o frescă exterioară. Fresca reprezintă o stemă de breaslă cu monograma MS și anul 1574. Nu am cunoștințe de heraldică, astfel că am început să caut orice informație despre clădire, dacă nu despre frescă. Am aflat că în secolul XVI în Sibiu a existat și o farmacie militară (probabil că 1574 este anul înființării).

fresca-str-mitropoliei-nr-2a-sibiu

Odiseea farmaciei am găsit-o pe site-ul dedicat Patrimoniului istoric și arhitectural al Sibiului:

A doua farmacie apărută în Sibiu a fost o farmacie militară în sec. XVI. În 1795 farmacia trece în proprietate privată fiind cumpărată de Franz Theodor Issekutz sub numele “La Vulturul Imperial”.
În 1838 Issekutz vinde farmacia cu casă cu tot lui I.C. Molnar care o păstrează până la moarte în 1838. Urmează fiul său Carl Molnar (1838-1853). În 1858 farmacia este dată în arendă lui Wilhelm Platz care păstrează denumirea de “Farmacia lui Molnar”.
În decembrie 1899 farmacia se mută din Mitropoliei în Bălcescu pe locul actualei farmacii nr. 24 sub numele “Zum Reichsadler”. Farmacist era Gustav Breinstorfer. În 1911 apare sub denumirea de “Zum König von Ungarn” iar după primul război mondial “Viktoria”. La 1 iulie 1936 Victor Lieb preia conducerea farmaciei iar în 1949 este naţionalizată şi devine Farmacia de Stat nr 6, după care Farmacia nr. 24, denumire sub care se afla şi în prezent fiind cea mai veche farmacie din Sibiu în activitate şi cea mai veche farmacie care funcţionează la aceiaşi adresa (din 1899).

După ce farmacia s-a mutat, în anul 1899, Primăria a cumpărat casa și și-a mutat acolo o parte dintre birouri și servicii.

În clădirea de pe strada Mitropoliei nr. 2A a locuit, la începutul secolului al XX-lea, scriitorul de limbă germană Oskar Wittstock (1865-1931). Oskar Wittstock este tatăl lui Erwin Wittstock (1899-1962), unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de limbă germană din România. Erwin Wittstock, la rândul său, este tatăl scriitorului Joachim Wittstock (născut în anul 1938), omul de cultură sibian pe care îl stimez cel mai mult.

Ca fapt divers:

Una dintre primele atestări ale numelui Wittstock este din anul 1480 și face referire la Henningk Wytstock, locuitor al Berlinului.

familia-wittstock

825 de ani de istorie a Sibiului în câțiva pași

Anul acesta se împlinesc 825 de ani de la prima mențiune documentară a Sibiului. Există și un proiect dedicat acestei aniversări: Sibiu 825 infinite love.

M-am bucurat mult zilele acestea când am observat că, în cadrul acestui proiect, diferite momente importante din cei 825 de ani de istorie a Sibiului au fost înscrise pe treptele Pasajului Bulevard:

istoria-sibiului-in-cativa-pasi1

  • 1191 – Primul document de atestare a Sibiului, semnat de papa Celestin al III-lea
  • 1224 – Regele Andrei al II-lea emite „Bula de aur” – baza dezvoltării Sibiului
  • 1292 – Atestarea primului spital de pe teritoriul actual al României, pe strada Azilului
  • 1300 – Atestarea primei biblioteci de pe teritoriul actual al României, pe strada 9 mai
  • 1350 – Se înființează la Sibiu prima monetărie din Transilvania
  • 1366 – Atestarea statutului de oraș a Sibiului
  • 1370 – Magistratul orașului decide construirea unei biserici în stil gotic în Piața Huet (Biserica Evanghelică)
  • 1380 – Atestarea primei școli de pe teritoriul actual al României, în Piața Huet
  • 1481 – Codex Altemberger, primul cod de legi urbane din spațiul românesc, scris de Thomas Altemberger, primarul Sibiului
  • 1494 – Atestarea primei farmacii de pe teritoriul actual al României, „La Vulturul Negru”, în Piața Mare
  • 1529 – Începând cu acest an apar: prima tipăritură, primul manual, prima carte științifică tipărită
  • 1544 – Apare la Sibiu prima tipăritură în limba română din țară, „Catehismul luteran”, tipărit de Filip Moldoveanul
  • 1551 – Konrad Haas realizează la Sibiu primul experiment din lume cu rachete
  • 1692 – Sibiu (Hermannstadt) devine capitala Transilvaniei (până în 1791)
  • 1782 – Chimistul Franz-Joseph Müller von Reichenstein descoperă la Sibiul Telurul
  • 1788 – Deschiderea primului teatru permanent de pe teritoriul actual al României, Sala Thalia de pe strada Cetății
  • 1817 – Deschiderea primului muzeu public de pe teritoriul actual al României și al treilea din lumea: Muzeul Brukenthal
  • 1867 – Se înființează ASTRA – Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român
  • 1929 – Se înființează în Pădurea Dumbrava prima Grădină Zoologică din România
  • 1989 – 99 de cetățeni își pierd viața în revoluția din 1989, al doilea număr de victime din România
  • 1993 – Se pun bazele a ceea ce astăzi este Festivalul Internațional de Teatru
  • 2007 – Sibiul devine primul oraș din România desemnat, împreună cu Luxemburg, Capitală Culturală Europeană

Pe munte: Cabana Bărcaciu – (aproape) Vf. Scara – auzit …ce?! și retur

saua garbovei

După ce într-un weekend ne-am testat forțele și am mers în Retezat și am urcat până la Lacul Sf. Ana, într-un alt weekend am zis să mărim puțin ritmul și să încercăm un traseu în Făgăraș. După câteva căutări ne-a făcut cu ochiul următorul traseu: Cabana Poiana Neamțului – Cabana Bărcaciu – Vf. Scara – Șaua Gârbovei – Lacul Avrig. În cele trei săptămâni ce au trecut între Retezat și Făgăraș am făcut mici investiții în echipament:  cort, rucsaci mari, saci de dormit, izoprene, butelie + arzător, plus alte mărunțișuri. Planul era destul de simplu: vineri, după ce am fi scăpat de obligații, în jurul amiezii, punem lucrurile în mașină, mergem până la Poiana Neamțului, de acolo urcăm spre Bărcaciu, punem cortul și înnoptăm acolo, dimineață la prima oră plecăm spre Lacul Avrig, ne întoarcem pentru că duminică trebuia să fiu din nou la serviciu.

Sibiu – Poiana Neamțului – Cabana Bărcaciu

echipament de munte
Rucsacii sunt pregătiți

Vineri după-amiază ne adunăm forțele, facem bagajele, ne întâlnim cu Dani și plecăm din Sibiu spre Avrig. Din Avrig o cotim spre munte, pe Valea Avrigului. Drumul nu este cel mai bun, dar poate fi făcut și de mașinile cu garda joasă. După vreo 14 kilometri ajungem la Poiana Neamțului, lăsăm mașina și pornim pe traseul marcat spre Cabana Bărcaciu, traseu de aproximativ 3 ore. Traseul nu este dificil, dar, fiind vorba de o diferență de nivel de circa 850 de metri (de la 706m la Cabana Poiana Neamțului până la 1550 m la Cabana Bărcaciu), te cam obosește.

Nu am fost cu ochii pe ceas, mai ales că am plecat din Sibiu destul de târziu. Pe  înserat am ajuns la Cabana Bărcaciu. Împreună cu Dani, punem cortul (prima utilizare a cortului) și chiar dacă ne-au rămas cam multe cuie nefolosite, nu am avut parte de incidente nedorite. Până să se lase întunericul la Cabana eram noi trei (eu, Rita & Dani) care urma să stăm la cort, plus o familie cu copii, cazată la cabană.

indicator poiana neamtului cabana barcaciu
Poiana Neamțului: începutul traseului spre Bărcaciu
Energia de la început
Energia de la început
in padure aproape de barcaciu
Încă puțin și ajungem la Bărcaciu
aproape de barcaciu se vede oltul
deja se vede Oltul

Greșeala începătorului

cabana barcaciu
Cabana Bărcaciu

Fiind prima mea ieșire „serioasă” pe munte, m-am înarmat cu de toate și am umplut rucsacul cu lucruri de care nu avem neapărat nevoie. Mă refer la butelie și la conserve. Da, a fost frumos să scoatem butelia și arzătorul și să încălzim cu ea conservele, dar oboseala urcușului s-a datorat în mare parte rucsacului încărcat, nu diferenței de nivel. Spun asta pentru că la Cabana Bărcaciu se poate mânca chiar ieftin (o ciorbă de legume e 10 lei, mămăliguța cu brânză e tot 10 lei, piureul cu friptură de pui sau porc e 20 de lei, un ceai e 3 lei). Conservele-s bune atunci când urmează să ajungi într-un loc unde nu îți poți cumpăra mâncare caldă. Acum știu că pentru Bărcaciu nu are rost să car conservele după mine.

la barcaciu foto mariana petre
Cortul e pus și încă e lumină (foto: Mariana Petre)

apus la barcaciu

Se lasă întunericul, nea Petre, cabanierul ospitalier și cu barbă de Moș Crăciun închide generatorul. Pe la miezul nopții încep să latre câinii și să se agite lucrurile: din pădure a sosit un grup de vreo 10 persoane care doreau să ajungă la Lacul Avrig. Nea Petre îi convinge că mai bine își pun corturile în fața cabanei și, când se luminează de zi, pot porni spre lac.

harta-zona-barcaciu

Sursa hartă: bloguldecalatorii.ro

Cabana Bărcaciu – Vf. Scara

Dimineață, cât am luat micul dejun și cât am băut cafeaua am mai schimbat vorbe cu fiului lui Nea Petre, și el cabanier. Ne cam luase peste picior de cum ajunseserăm la cabană, așa că numai dimineață i-am spus până unde vrem să mergem. După ce am vorbit despre vipere și trasee, am căzut de acord că e prea mult pentru noi să ajungem până la Lacul Avrig și înapoi la Cabană, apoi la Poiana Neamțului și Sibiu în aceeași zi. Ne-a îndemnat să urmăm un traseu mai ușor, anume cel până la Refugiul Scara (traseu marcat cu cruce galbenă) dar, ca să simțim și ceva efort să pornim pe traseu spre Vf. Scara (marcat cu cruce roșie) și să mergem așa până la intersecția celor două trasee.

dimineata la barcaciu
Dimineață au apărut alte 4 corturi

Înainte să pornim la drum, la Bărcaciu și-au făcut apariția trei montaniarzi bine echipați și cu un scop clar definit: să urce pe Vf. Boia și să coboare la Lacul cu Avion (un ochi de apă situat sub versantul răsăritean al Vârfului Boia unde în anii 1940 s-a prăbușit un avion despre care se crede că era încărcat cu bani). Primii pleacă cei trei montaniarzi, după vreo jumătate de oră pornim și noi.

indicator trasee cabana barcaciu
Trasee ce pornesc de la Bărcaciu

valea oltului

Până spre Platoul Scărișoarei traseul trece printre brazi și jnepeni, apoi se intră în pajiștea alpină. Noi ne-am încăpățânat și nu am făcut stânga în dreptul Căldării Puha să ajungem spre Refugiul Scara, ci am continuat spre Vf. Scara, pe unde începe golul alpin (în dreptul Căldării Auriștei). Dacă tot nu urma să ajungem spre Lacul Avrig, așa cum ne-am propus la plecarea din Sibiu, scopul meu se schimbase: să urc pe Vf. Scara (2306 metri).

platoul scarisoara
Platoul Scărișoara
caldarea puha
Căldarea Puha și oile
caldarea auristei
Căldarea Auriștei
saua garbovei
O fi greu pe Șaua Gârbovei?
vf scara
Ne apropiem de Vf. Scara
Ora 16.00 - ora la care se adună norii
Ora 16.00 – ora la care se adună norii

Momentul de spaimă

După vreo două ore și jumătate ne apropiam tot mai mult de Șaua Gârbovei și ne tot uitam la ceas. Înainte să hotărâm se ne întoarcem am propus să fiu așteptat 20 de minute, cât îmi ia să urc rapid până la Vf. Scara, să fac 2-3 poze de acolo și să cobor (nimic nu se compară o fotografie numai bună de pus pe FB – at vârf-de-munte).

aproape de vf scara
Vf. Scara e tot mai aproape
lacul avrig - saua garbovei si zapada in iulie
Lacul Avrig

Fac întâi niște fotografii cu Lacul Avrig (urma să fac mai multe când ajungeam în vârf) și încep să urc. Urc repede-repede să nu trag prea mult de timp. Undeva în apropiere se auzeau niște corbi (i-au auzit și Rita, și Dani pe care i-am lăsat pe potecă și pe care deja nu îi mai vedeam). Continui să urc, într-un soi de alergat în patru labe, ridic privirea și-mi zic că în trei minute voi fi pe vârf. Doar că aud un sunet ciudat: un feeeel de mormăit. Mă opresc, încerc să mă concentrez. Pe cer nu sunt nori, nici avioane. Mai fac 2-3 pași, sunetul se aude din nou. Mă uit prin jur și nu văd nicio mișcare, apoi aud sunetul a treia oară. Încremenesc. Nu am ajuns la Lacul Avrig, dar nici pe Vf. Scara. Nici poze cu Lacul Avrig nu am apucat să fac, dar încep să cobor ca un păianjen, întorcând privirea peste umăr să fiu sigur că nu e nimic în spatele meu. Ajung la potecă, palid ca varul și tremurând. Îmi aprind o țigară și le spun că nu am ajuns pe vârf. Ba fac și glume: am auzit un iepure stricat la stomac. Termin țigara și ne întoarcem spre Cabana Bărcaciu.

Mă uit cu jind spre Șaua Gârbovei și Lacul Avrig
Mă uit cu jind spre Șaua Gârbovei și Lacul Avrig
Iar grohotiș?
Iar grohotiș?
Parcă e mai ușor la coborâre
Parcă e mai ușor la coborâre

Înapoi la Cabana Bărcaciu. Ursoaica împușcată

Măgarii ciobanilor nu se împacă bine cu dulăii lui Nea Petre
Măgarii ciobanilor nu se împacă bine cu dulăii lui Nea Petre

După vreo două ore eram înapoi la Bărcaciu, la fel și cei 3 montaniarzi. Intru în vorbă cu ei și cu Nea Petre. Între Vf. Gârbovei și Vf. Boia cei trei au găsit o capcană pentru urs: o oaie spintecată în două, prinsă în patru piroane pe care au pozat-o. Au găsit și un cartuș de vânătoare pe care l-au luat pentru a-l duce la Poliția din Avrig împreună cu poza capcanei. Când primul dintre ei a ajuns pe Vf. Boia a țipat de fericire, moment în care un pui de urs s-a speriat și a luat-o la sănătoasa. Nea Petru îi întreabă de ce nu au adus puiul de urs la cabană, că sigur a rămas orfan, ei îi spun că l-au căutat, dar nu l-au mai găsit. Cei trei pleacă, eu mai rămân cu nea Petre. Îi povestesc de corbi și de sunetele ciudate pe care le-am auzit. Mă întreabă de ce nu am înaintat și îi răspund că mi-a fost frică. Nea Petre mă întreabă: „Măi copile, cum să-ți fie frică de ceva ce nu vezi?” și îmi spune că nu știe dacă ce am auzit e ursoaica împușcată și că sunetul putea să vină și de la mai mult de 500 de metri depărtare. În scurt timp la Bărcaciu ajung și ciobanii care au stână aproape de Căldarea Puha. Nea Petre le povestește că trei tineri au găsit capcana și un cartuș aproape de Vf. Boia, că alți trei tineri (noi) am auzit ursoaica pe Șaua Gârbovei, iar ciobanii spun că ursul le-a luat un berbec cu o zi înainte.

Ne-am strâns lucrurile, ne-am luat rămas bun de la gazde, am plătit taxa pentru campare (5 lei de persoană) și am coborât – gâfâit – spre Poiana Neamțului.

Pe noapte am ajuns în Sibiu. Două săptămâni după aceea am căutat zilnic știri despre ursoaică sau pui – și mai ales despre braconaj. Nu am găsit nimic.

Las mai jos o galerie cu câteva imagini de pe munte (galeria se deschide cu un click)

5 castele din România pe care nu ar trebuie să le ratezi

România are mai multe palate şi castele decât vă închipuiţi, însă din păcate multe dintre ele sunt acum în ruină, iar povestea lor rămâne nespusă. Cu toate acestea, încă există castele în Romania încărcate cu istorie, deosebit de frumoase şi în condiţii foarte bune pe care merită să le vizitaţi măcar o dată în viaţă! Aflaţi o parte din povestea lor aici.

Castelul PelesCastelul Peleş, Sinaia

Castelul Peleş este deja unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din România şi pe bună dreptate. Să vizitezi castelul Peleş nu este un clişeu, ci o experienţă de care oamenii de toate vârstele se vor bucura. Acesta a fost construit între anii 1873 şi 1914 din iniţiativa regelui Carol I, îndrăgostit iremediabil de priveliştea din jur. Peleşul a fost închis sub regimul comunist începând din 1975 şi a fost redeschis după 1989. Castelul Peleş este construit în stil neo-renascentist german şi este considerat unul dintre cele mai frumoase, elegante şi luxoase castele din Europa, fiind şi primul castel dotat cu uzina electrică proprie. În interiorul castelului veţi descoperi colecţii impresionante de armuri, picturi, sculpturi, tapiserii, mobilier, vitralii şi multe alte obiecte decorative. Peisajul este minunat indiferent de anotimpul în care vizitaţi castelul, iar amatorii de drumeţii şi de sporturi de iarnă au un motiv în plus să vină aici.

Castelul CantacuzinoCastelul Cantacuzino, Buşteni

Dacă vă hotărâţi să vizitaţi castelul Peleş, nu ar trebui să rataţi nici Castelul Cantacuzino din Buşteni. Distanţa dintre Sinaia şi Bușteni este de doar 8 km, deci puteţi vizita ambele castele chiar în aceeaşi zi. Castelul Cantacuzino a fost construit în 1911 din dorinţa prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut şi ca “Nababul”. Castelul este construit în stil neoromânesc şi este înconjurat de un parc imens, fântâni arteziene, cascade şi chiar şi o grotă. În interiorul castelului se află o expoziţie de heraldică unică în România, însă atracţia principală rămâne priveliştea care îţi taie respiraţia. Tot aici puteţi să găsiţi şi restaurantul Canta Cuisine de pe a cărui terasă puteţi admira priveliştea, însă preţurile sunt destul de piperate. Partea bună este că acest castel este foarte aproape de Bucureşti, ceea ce înseamnă că puteţi reveni în Capitală chiar în aceeaşi zi, fără a mai da bani pe cazare. Cazarea la apartamente în regim hotelier în Bucureşti rămâne de departe varianta cea mai convenabilă.

Castelul BranCastelul Bran, Braşov

Castelul Bran este cel mai cunoscut castel din România datorită asocierii lui cu Dracula. Istoria şi poveştile care înconjoară acest castel îl fac irezistibil şi deosebit, un adevărat simbol pentru ţara noastră. Chiar dacă adevărata sa poveste nu coincide cu Legenda Contelui Dracula, fascinaţia oamenilor pentru castelul Bran rămâne la fel de puternică. Prima menţionare oficială a castelului are loc în anul 1211, fiind folosit de-a lungul anilor ca o cetate strategic amplasată pe marginea unei stânci. Deși cetatea a avut un scop strict militar multe secole la rând, a suferit multe modificări de-a lungul anilor, fiind transformată în castel abia în 1920 de către Regina Maria. Un loc cu o istorie tumultuoasă, pe măsura mitului care îl înconjoară.

Castelul CorvinilorCastelul Corvinilor (cunoscut şi sub numele de Castelul Hunedoarei sau al Huniazilor)

Castelul Corvinilor este şi el unul dintre cele mai apreciate castele din România şi chiar din Europa, ocupând locul 11 într-un top al celor mai frumoase castele din Europa şi fiind considerat unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică din ţara noastră. Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea şi este imaginea clasica a unei cetăţi gotice, cu turnuri, bastioane şi metereze ce te poarta în timp, cu un farmec absolut aparte.

Castelul BanffyCastelul Banffy, Bontida

Castelul Banffy este cel mai mare castel din Transilvania, o adevărată comoară aflata în ruina pentru mult timp şi aflată în prezent în proces de restaurare. Acesta este format dintr-un ansamblu de edificii: nucleul este renascentist, extinderile din secolul al XVIII-lea în stil baroc, iar cele din secolul al XIX-lea sunt construite în stil romantic. Considerat odinioară “Versailles-ul Transilvaniei”, castelul Banffy a reintrat în atenţia publicului odată cu festivalul de muzică “Electric Castle” care se desfăşoară chiar pe domeniul castelului. Acest castel a fost greu încercat de istorie atât în timpul războiului, cât şi în timpul comunismului, a fost incendiat şi distrus şi totuşi nu şi-a pierdut niciodată strălucirea. Liniştea care îl înconjoară vă permite să vă teleportaţi în vremurile glorioase ale castelului.

Ce mod mai frumos de a descoperi România decât prin unele dintre cele mai importante castele ale sale, martore ale istoriei rămase în picioare pentru a continua să spună povestea locului?