Ceas vs. telefon

În imagine, bătrânul și rătăcitul Casio

Ceasurile cred că au devenit un soi de moft, doar de accesoriu, fără a mai reprezenta o necesitate. Am ajuns la această concluzie în relativ recent, în ultimele zile când, fiind în oraș, ridic brațul stâng, ridic puțin și mâneca puloverului și constat, cu stupoare, că nu am ceasul la mână. Apoi mi-am dat seama că de mai mult de o lună ies din casă fără a pune ceasul la mână. Inițial a fost un mic șoc pentru că sunt mai mult de șase ani de când (cel puțin credeam că) nu ies din casă fără ceasul la mână. Dar se pare că am trecut peste necesitatea lui, fiind foarte rare momentele în care chiar mă uit să văd cât este ceasul și, mai degrabă, îl luam doar ca accesoriu vestimentar.

Apoi am mai realizat ceva: cureaua ceasului s-a uzat și trebuie schimbată. Cum în Iași știam unde trebuie să merg când se întâmpla ceva asemănător, am apelat la un prieten pentru a afla unde pot schimba cureaua. Prețul m-a lăsat mască: să schimbi îți pui o curea de piele de costă în Sibiu de două ori mai puțin decât în Iași. Mi s-a confirmat, încă o dată (și nu știu dacă mai era nevoie) că multe aspecte din viața sibiană sunt mai ieftine decât cea ieșeană, iar condițiile și calitatea sunt net superioare.

Magazin online ceasule.ro – în cazul în care doriți să îmi faceți un cadou (sau de ce neapărat mie, că mai sunt opt luni până la ziua mea de naștere) sau celor dragi. În curând se apropie sărbătorile de iarnă, perioadă cunoscută, la fel ca martie, drept una a cadourilor. Așa că dacă doriți să faceți un cadou elegant și potrivit celor apropiați, fie de Sf. Nicolae, fie de Crăciun, pontul vi l-am dat.

Chiar dacă am spus că ceasul nu mai reprezintă o necesitate, nu înseamnă cu nu îmi plac ceasurile. Poate de aceea le și port la mână, pentru că mă simt mai … altfel. Nu este totuna să te întrebe cineva „cât e ceasul?”, iar tu să duci mână la buzunar, să scoți telefonul și să indici ora corectă, cu acțiunea de a ridica brațul și a te uita la ceas pentru a vedea cât este ora. E un gest cu stil privitul la ceas, spre deosebire de banalitatea și vulgaritatea uitatului la telefon. Păi nu? Nu o zic ca Ponta, că fiecare elev de clasa a I-a are smartphone și tabletă, pentru că este un neadevăr, dar mai tot românul are în buzunar un telefon mobil, chiar dacă este vorba despre un telefon vechi și inestetic, tot telefon este. De aceea ceasul să clasă telefonului.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *