Pe barba ta

Când te hotărăști să faci anumite schimbări în viața ta, îți asumi și riscurile ce vin odată cu schimbările. Când renunți la un job, renunți, cel puțin pentru o perioadă, și la stabilitatea financiară determinată de o salarizare constantă. Dar ce se întâmplă când îți iei lumea în cap și renunți atât la job, cât și la obiceiuri și oameni, prin mutarea în alt oraș? Nu se dărâmă niciun cer în capul nimănui. Dar îți pui multe întrebări. Non-stop gândești la 10 mii de lucruri și îți pui tot atâtea întrebări. Între timp trebuie să mai și socializezi că în lumea asta nu poți face totul de unul singur. În același timp mai trebuie să și muncești pentru că stomacul îți cere de mâncare, iar atunci când socializezi trebuie să îți plătești consumația.

Și îți faci planuri peste planuri și îți fixezi o mulțime de obiective, atât de multe încât nici măcar 10% nu le atingi pentru că îți propui prea multe. Îți propui să înveți un program de machetare pentru ziare și reviste, un program prin care sa creezi logo-uri, un altul de editare video,  să te înveți mai bine limba germană, să mai faci un master și să te înscrii la doctorat, să citești mai mult, să scrii mai mult, să vizitezi mai mult, să faci bani cât să reușești să le faci pe toate celelalte.

Și nu vrei să repeți experiența ultimilor patru ani, să te arunci cu capul în față la prima ofertă de job care pare mai serioasă. De data asta aștepți. Lucrezi la alte proiecte. Scrii advertoriale, mai faci un site, orice acțiune care îți aduce fondurile necesare supraviețuirii. Nu o să te îmbogățești din asta, dar ești pe barba ta până ce reușești să „îți găsești menirea”.

Mai vrei să fii corporatist? Familia îți spune că da, tu îți spui că nu. Și ei nu înțeleg că din poziția asta poți lucra și pe un post unde să faci ceea ce vrei, pe mai puțini bani, dar ai timp de tine și de proiectele tale, proiecte care îți aduc bani – la fel cum un aduc meditațiile unui profesor de română.

Cum? A trecut o lună de zile și nu ai fost la interviuri? Ce înseamnă asta? Cum ce înseamnă, înseamnă ce a însemnat și înainte: e viața mea, viitorul meu. E timpul meu și pe barba mea pot face ce vreau cu el. Fiecare își trăiește viața după cum știe el mai bine.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *