Despre gusturi

Se spune că nu te poți pune cu gusturile omului, gusturile nu se discută, se execută. Gusturile diferite țin de personalitatea noastră și de diversitatea care dă frumusețe lumii. Cum ar fi dacă am trăi într-o lume în care toți suntem la fel și toți am avea aceleași gusturi? Dacă tinzi să spui că am trăi într-o monotonie cruntă, este doar  parțial adevărat. Spun parțial pentru că dacă toți oamenii ar fi făcuți după un șablon nu ar mai exista umanitatea. Pentru că eu aș fi la fel de atras de X și de Z și de V sau nu aș vedea nimic nici la X, nici la Z și nici la V, ceea ce înseamnă că familia (celula de bază a societății) nu ar avea cum să existe și să funcționeze. Omul nu ar putea lua decizii, specia nu s-ar perpetua. Dar avem gusturi diferite, iar pe mine poate că mă atrage o domnișoară care a folosit un creion contur de ochi discret, în timp ce pe fostul meu coleg de liceu poate îl atrage o tipă a cărei față nu respiră din cauza stratului prea gros de fond de ten.

Cum spuneam, totul ține de gusturi. Și nici măcar gusturile nu sunt stabile, nu sunt elemente cuantificabile, matematice. S-ar putea ca astăzi să vreau și să-mi placă să mănânc fasole cu ciolan, dar situația nu ar fi aceeași și peste două zile.

Mi-aduc aminte că până în adolescență mă atrăgeau fetele care aveau ceva din sora mea (pe atunci nu știam de acest fapt, l-am dedus după ani): mici de statură, simple, decente, care foloseau un ruj și un creion de contur pentru ochi, astfel încât să nu fie diferențe prea mari între persoana care se trezește dimineața și cea care iese ziua din casă (știm și noi că machiajul bun poate face minuni, iar persoana în cauză poate arăta total diferit, irecognoscibilă înainte și după operațiunea de înfrumusețare). Asta era înainte de adolescență. Au mai trecut ani și mi-am dat seama că gusturile mele s-au mai schimbat. Deja nu mai era vorba despre aspectul fizic, ci despre alte calități și despre virtuți. Da, îmi plac femeile frumoase care au grijă de aspectul lor, dar îmi plac mai mult cele care realizează că există calități mai importante decât aspectul.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *