Despre motivarea angajaților cu investiții minime

drumul spre succesUna dintre micile mele pasiuni nevinovate este să citesc povești ale micilor și marilor antreprenori. Uneori poveștile sunt gonflate sau uită să dea anumite pasaje din traiectorie personajelor, dar cu cât citești mai multe astfel de povești, cu atât te înveți să și cerni informația primită. Sunt foarte rare cazurile când povestea unui antreprenor începe cu „a început cu 200 de euro, bani din ultimul salariu de la firma la care lucra”, dar sunt destul de dese poveștile cu „a investit 50.000 de euro, iar acum, după doar doi ani, a ajuns la o cifră de afacere de aproape 1 milion de euro”. Eu așa văd antreprenoriatul: pornit de la un vis, de la o pasiune și cu o investiție minimă și realistă; apo, după câțiva ani de antreprenoriat și multe reinvestiri să ajungi la sume cu 5-6 zerouri. A spune despre o persoană că a început o afacere cu 50.000 de euro la sub 30 de ani nu înseamnă că este antreprenor, ci doar un administrator al banilor părinților sau a celor care i-au dat suma respectivă.

Problema asta, a modului prin care cineva ajunge să conducă un business, prin eforturi susținute de propria muncă sau cu un ajutor din exterior se răsfrânge, apoi, asupra angajaților. Nu mi-am ascuns niciodată aspirațiile antreprenoriale și ultimii 4 ani mi-au fost destul de buni pentru ucenicie, astfel încât să iau cât de curând alte decizii. Am lucrat încă din facultate, și partime, și fulltime, și cu mai multe job-uri în același timp.  Am avut coordonatori și șefi, la fel cum am fost coordonator și șef. Și mereu am dat peste o problemă de viziune: incapacitatea șefului sau patronului de a-și valorifica angajații, cei care produc ceva pentru business, cei care duc greul în spate. Pe rețelele de socializare circulă diferite citate motivaționale de tipul: „Un soldat pe câmpul de luptă valorează mai mult decât 10 generali”. Motivele sunt simple: la început antreprenorul este posibil să fie tot: și manager, și angajat, și om de marketing, și secretară. Pe urmă devine „șăf”. Uită de ceilalți. Uită că dacă nu ar fi ceilalți el nu ar avea peste cine să fie „șăf”. Așa e și cu generalul. Degeaba e un bun strateg dacă nu are soldații care să îi urmeze viziunea.

cadouri corporateAm făcut o introducere largă, dragii mei, pentru a semnala doar modul în care angajatul este tratat de către șef/patron. Când a fost ultima oară când v-ați simțit prețuiți la locul de muncă? Când ați primit un bonus care nu era stipulat  dinainte, ci doar pe baza faptului că afacerea merge bine? Știți cadourile de tip corporate, realizate de o firmă care se ocupă de personalizare obiecte: de câte ori ați primit așa ceva la locul de muncă? Atenția ce ți se acordă ca angajat poate avea ca efect imediat motivarea ta personală și creșterea productivității sau a randamentului. Când gândești că a oferi un cadou sau un bonus angajatului înseamnă că scade profitul afacerii înseamnă că nu știi cum funcționează business-ul. Cu o investiție mică poți avea un profit mare. Depinde în ce investești: în mașina de firmă pe care o folosești tot tu sau faci investești în personal (adică în cea mai importantă resursă pe care o ai la îndemână, resursa umană).

În link-ul de mai sus descoperi o mulțime de obiecte promoționale (aproape 2000), de la instrumente de scris, la memory stickuri, la căni personalizate, landyarduri, obiecte de birotică, până la brichete personalizate și gadget-uri.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *