Dumnezeu nu gândeşte, Dumnezeu acţionează

Ce este o piesă scurtă? „O piesă scurtă este de fapt un copil care decide la un moment dat că nu mai vrea să crească.”

În acest volum de teatru scurt Matei Vişniec, unul dintre cei mai jucaţi dramaturgi din întreaga lume, ne arată cum scriitorul este cel care lucrează cu textul, acel material viu care îşi hotărăşte singur destinul şi dimensiunile. Autorul romîn stabilit în Franţa reuşeşte prin aceste piese scurte să ofere o lectură captivantă, textele nefiind o adunătură de fraze şi replici scrise pentru a încărca o pagină, ci sînt adevărate poveşti de viaţă, uneori absurde pentru că nimic nu este mai anormal sau mai ciudat decât viaţa, gândurile şi faptele oamenilor.

„Teatrul este, înainte de toate, un gen literar şi se poate citi la fel ca nuvela sau romanul.”

Piesele din volumul de faţă sînt structurate în trei capitole: „Frontiere”, „Agorafobii” şi „Deşert”. Prima piesă de teatru ce deschide volumul este şi cea care dă titlul volumului, „Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu”. În această piesă apar două personaje, Stanko şi Vibko, lunetişti aflaţi într-o ascunzătoare dintr-un oraş răvăşit de un război civil ce trebuie să împuşte tot ce văd mişcându-se, fără a-şi pune întrebări. De ce „Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu”? Pentru că „Dumnezeu nu se grăbeşte niciodată (…), Dumnezeu acţionează, asta-i tot.”

În „Aşteptaţi să se mai potolească această caniculă” descoperim un text poetic (să nu uităm că Matei Vişniec a debutat ca poet în anii 1980) care, în pofida limbajului presurat cu metafore şi epitete, ne dezvăluie o poveste de un tragism impresionant. O mamă cu un copil în braţe nu poate părăsi ţara lovită de război pentru că „santinela drepturilor omului”, cel care ar trebui să apere drepturile tuturor oamenilor, este cel care le spune că atît timp cît nu au acte, nici măcar naţionalitate, nu pot trece „în mod ilegal pe teritoriul drepturilor universale ale omului, recunoscute în mod universal şi în mod universal respectate.”


Această carte ne oferă în cele cincisprezece piese de teatru scurte imaginea unui tablou al banalului, din cărui simplitate naturală se naşte idea că şi tu poţi fi un Dumnezeu.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

3 răspunsuri la „Dumnezeu nu gândeşte, Dumnezeu acţionează”

  1. oare poti fi Dumnezeu?de cate ori ne credem oare Dumnezei si sfarsim in lacrimi si suferinta?Dumnezeii volanului si ne omoram prietenii, dumnezeii razbunarii si ne injunghiem familia,dumnezeii potentei si ne violam vecina.asa ca….destinul a demonstrat des ca atata timp cat nu suntem marionete dar ascultam si ne supunem regulilor simple de a fi oameni e mult mult mai bine.nu?

  2. a fi om e mult mai bine decat a incerca sa fim divinitatea si a fi noi, fara a incerca sa ne ascundem in spatele unor masti e cel mai greu dar si cel mai corect fata de noi si de ceilalti.

  3. cand e vb de Dumnezeu imi amintesc cum in liceu la ora de psihologie am dat o lucrare cu o singura intrebare:cine eDumnezeu? am testat cunostintele mele despre profu ateu si am raspuns scurt:Dumnezeu e dorinta omului de a crede in bine.am luat un zece enorm si dupa ce a fost notat in catalog i-am raspuns sincer:sunt catolica si Dumnezeu e cel in care cred din toata inima.nu e dorinta mea de a crede in bine e BINELE!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *