Fiecare epocă este de aur

Există niște prăpastii firești între generații și nu înțeleg de ce mereu și mereu trebuie să existe neînțelegeri din această cauză. „Pe vremea mea…” este o expresie care mă lasă rece de fiecare dată când o aud sau o citesc. Pe vremea mea, ar spune bunicii, oamenii apreciau lucratul pământului și acum pământul zace fără a fi lucrat. Pe vremea mea, ar spune părinții, erau mii de oameni într-o singură fabrică, azi fabricile sunt închise, oamenii disponibilizați, iar spațiile transformate în hypermarket-uri. Pe vremea mea, poate că voi spune, erau foarte mulți oameni care nu mai făceau munca brută și lucrau în servicii. Este vorba despre o evoluție firească. Este normal să fii nostalgic după anii tinereții, dar nu trebuie de fiecare dată să îi sâcâi pe ceilalți cu asta. Vremurile au trecut, trebuie să te adaptezi.

Pe vremea altora, după ce veneau din fabrici și uzine, tinerii se apucau de băut sau de făcut improvizații prin casă. Pe vremea mea, când vin obosit de la muncă, deschid laptopul sau tableta și pierd timp, cât să îmi iau gândurile de la muncă și să mă pot dedica altor activități. Caut diferite jocuri online de gatit sau jocuri noi cu cai, pierd jumătate de oră, o oră sau două, apoi îmi continui ritmul.

Nu rareori mi s-a întâmplat să îmi dau seama ce trebuie să fac de mâncare într-o zi după ce m-am jucat de-a gătitul online. Cei care au altă vârstă și nu înțeleg principiile vieții de astăzi nu ar înțelege acest lucru. Cum nu ar înțelege de ce pierd atât de mult timp online. Problema este că cei conservatori se lovesc de multe probleme din cauza incapacității lor de a se adapta, dar sunt curioși și nu înțeleg cum cei tineri, pe lângă salariul de la job-ul principal, fac bani din online. „Cum să fii plătit pentru că scrii ceva?”. „Cum, sunt tineri care sunt plătiți să testeze jocuri noi?”. Nu trebuie să râdem când auzim astfel de întrebări, trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să încercăm să le explicăm principiile după care funcționează aceste lucruri. „Știi, mamă, ai putea să îți faci un blog culinar unde să scrii despre mâncare, să pui rețete și poze de fiecare dată când gătești ceva. Poți face un ebook despre prăjituri sau despre mâncăruri tradiționale românești pe care utilizatorii blog-ului să îl descarce gratuit atunci când se abonează la blog. Apoi poți monetiza toată această activitate. Și o să vezi că, deși salariul tău este mic, vin niște bani suplimentar, iar traiul este mai ușor”. Sau să explici bunicii că poți să îi faci un magazin online unde poate vinde golbenurile și celelalte cusături pe care le realizează. Sau multe alte idei. Numai că trebuie deschidere pentru asta.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *