Hărnicia oamenilor care stau la casă

drujba-benzina-ruseasca-vorskla-micul-gospodarDe copil mi-am făcut o idee (în mare parte greșită) cum că oamenii care locuiesc la casă sunt mai gospodari decât cei care locuiesc la blog bloc (mi-a intrat blogul în reflex). Cred că ideea mi-a venit în timpul vacanțelor de vară pe care le petreceam la bunici. Pentru cel puțin o lună renunțam la confortul blocului și al orașului și băteam dealurile din satul bunicilor. La țară era întotdeauna treabă. Bunicii și unchii se trezeau dis de dimineață, animalele trebuiau hrănite și adăpate, grădina trebuia îngrijită, câmpul trebuia cultivat, vacile trebuiau mulse, buruienile trebuiau smulse, pregătit lemnele pentru iarnă, cărat apă pentru a uda grădina etc. Toată ziua era treabă. Pe când la bloc vedeam lucrurile altfel: părinții mergeau la serviciu, se întorceau, făceau ceva de mâncare și ordine prin casă și apoi aveau alte activități (urmăreau emisiuni sau filme la TV, citeau ceva, se întâlneau cu vecinii sau prietenii). În ochii de copil viața la sat părea mai puțin leneșă decât cea de la bloc.  Și la bloc încălzirea era pe bază de lemne, dar nu aveam drujbe de tăiat lemne, aveam o grădiniță în fața blocului, dar ne lipseau uneltele de grădinărit.

După ce am crescut mi-am dat seama că erau totuși diferențe mari, iar faptul că stai la bloc nu te face mai leneș decât unul care stă la casă. Și nu doar pentru că am văzut că în satul bunicilor existau și curți neîngrijite, ci pentru că mi-am dat seama că în timp ce părinții aveau serviciu, bunicii și unchii aveau ca serviciu îngrijitul casei, creșterea animalelor și cultivatul. Ai mei își ofereau timpul și priceperea în schimbul unui salariu, cei de la țară trebuiau să efectueze altfel de muncă pentru a avea toate cele necesare. Sursele de bani erau puține: pensiile bunicilor, banii de la firma procesatoare de lapte și rareori alte surse. Bunica mai țesea la războiul de țesut, unchiu-meu avea două drujbe și era chemat prin sat să taie lemne, oamenii se descurcau cum puteau. Nu era o diferență de hărnicie între cei de la sat (cei care stau la casă) și cei de la oraș (cei care stau la oraș), ci de adaptarea la locul în care trăiești.

 

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *