În fiecare an ne plângem de schimbările climatice. Ni se pare că în ceilalți ani iarna era iarnă, iar vara era vară. Am auzit deseori în ultima săptămână că „vai, avem Crăciun fără zăpadă”, dar mi-amintesc că așa a fost și anul trecut. Îmi amintesc cum am plecat pe 24 decembrie din Sibiu și era neobișnuit de cald pentru sfârșitul lunii decembrie și că zăpada lipsea cu desăvârșire. În drumul pe care l-am făcut atunci, de peste 400 de kilometri (Sibiu-Săveni), doar pe Cheile Bicazului am dat de zăpadă, dar și aceea pe punctul de a se topi. Pe 25 decembrie era cald, iar imașul din fața curții bunicilor era ud din cauza ploii. Abia pe 26 decembrie a fost lapoviță, dar în următoarea zi deja erau coduri galbene și portocalii de ninsori în unele județe.

Și hai să vedem ce scria Jeni Acterian în urmă cu aproape nouă decenii:

5 ianuarie (1937):

Mâine e Boboteaza. Cică e „gerul Bobotezei”. Eu cred că aici, în București, clima ni s-a schimbat. Acum un an cam tot așa a fost. Aproape că n-avem iarnă. Anul ăsta a nins de două ori, dar n-a rezistat. Mâine e Boboteaza, cu tradiție de îngheț și zăpadă – dar e un cer albastru, soare și căldură, că te crezi în mai. Azi am stat cu ferestrele deschise (…).

Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulțumit, Ediție integrală, Humanitas,  2015 – redusă cu 30%

Despre autor

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Leave a Reply