Sâmbătă, 29 aprilie 2017, se anunța ca una dintre cele mai monotone sâmbete din acest an. Meteorologii au avut grijă încă de la începutul săptămânii să ne strice obiceiul de a ne face planuri pentru zilele libere. Ce să faci într-o zi în care sunt anunțate ploi în toată țara? Cauți câteva filme, mai deschizi o carte, urmărești câteva episoade dintr-un serial sau …observi că avertizarea meteorologică e una, dar vremea e alta și faci planul ad-hoc. De plouat nu ploua, chiar dacă erau câțiva nori ce se doreau a fi amenințători.

Am căutat repede câteva locuri în care am fi putut face mișcare în natură. Cisnădioara e la 12 kilometri de Sibiu, iar unul dintre traseele ce pornește din Cisnădioara este către Vârful Măgura din Munții Cindrel. Cu cei 1304 m un traseu până pe Vârful Măgura putea fi plimbarea perfectă pentru jumătate de zi. Facem repede bagajul, luăm un rucsac în spate, luăm și bețele de trekking, urcăm în mașină și mergem spre Cisnădioara. Lăsăm mașina înainte de Piatra Broaștei, pe drumul forestier de pe Valea Argintului (la aproximativ 1 km de localitate).

piatra broastei (2)

Piatra Broaștei

piatra broastei (5)

Piatra Broaștei este un bloc mare și izolat de calcar, un imens recif coralier cu resturi fosile de pești, moluște și corali din Cretacic (65 milioane de ani). Piatra Broaștei este  rezervație paleontologică (Calcarele cretacice de la Cisnădioara sau Calcarele cu hippuriți de la Cisnădioara), dar asta nu îi împiedică pe unii să facă grătare chiar sub ea. Calcarele de la Cisnădioara au fost studiate încă din secolul al XVIII-lea și sunt integrate în circuitul turistic european. În anul 1999, în apropiere de Piatra Broaștei a fost descoperit lemn de Sequoia fosilizat.

piatra broastei (1)

De la Piatra Broaștei am continuat să mergem pe drumul forestier (marcat cu triunghi albastru) până a început urcușul. Faptul că traseul este folosit și de pasionații de enduro a făcut ca drumul să semene foarte mult cu tranșeele prin care poți patrula pe timp de război.

traseu vf magura (1)

traseu vf magura (2)

traseu vf magura (3)

traseu vf magura (4)

traseu vf magura (5)

traseu vf magura (6)

traseu vf magura (7)

transee

Ne-a atras atenția un copac căzut, ieșit din rădăcini, dar care era înmugurit.

copacul doborat

La fel cum ne-a impresionat linia care separa perfect coniferele de foioase.

foiase conifere

După aproape 2 ore de urcat ajungem în la Curmătura Măgurii (alt. 1000 m), unde am dat și de un indicator. Abia acum, căutând prin pozele făcute observ că pe indicator  spunea că mai avem o oră până pe vârf sau 2 ore calea-întoarsă. De la 1000 m intuiam că vârful e ceva mai aproape.

curmatura magurii

din curmatura magurii

oprire privelisti

oprire privelisti1

oprire privelisti2

Nu am făcut o oră până în vârf, ci mai puțin, asta în condițiile în care ne tot opream și admiram priveliștile ce se deschideau.

vf magura

panorama vf magura

Dacă în momentul în care am ajuns în vârf puteam să vedem Vf. Suru, după ce-am admirat panorama și după ce-am făcut 2-3 poze, norii adunați au redus bine din vizibilitate. Ba mai mult, era deja 18.30 și nu aveam de gând să ne prindă noaptea în pădure. Râdem de vârful cucerit, un pitic de 1304 metri (deși diferența de nivel este de 766 de metri), apoi începem coborârea, pe același traseu pe care am urcat, ca să ajungem la mașină. Deși încă dinainte de ajungem la Curmătura Măgurii tot auzeam ceva care uneori părea a fi o drujbă, alteori o motocicletă, abia la coborâre ne-am intersectat cu sursa zgomotului:

motociclist enuduro

Ajungem pe Valea Argintului, văd un miriapod ce părea fotogenic, încerc să-i fac o poză și continuăm drumul.

miriapos

Rita era cumva dezamagită că ne apropiem de finalul traseului și nici măcar nu ne-a prins întunericul în pădure. Continuăm plimbarea pe drumul forestier, eu îmi strâng bețele de trekking și le agăț de rucsac. Mai știți de momentul în care era să dau nas în nas cu porcul mistreț în canionul de la Mihăileni sau cu ursoaica sub Vf. Scara? Ei….

paraul argintului

Mistrețul care se adăpa din Pârul Argintului

Se aud niște foșnete ciudate. În dreapta noastră, în Pârâul Argintului se adăpa un mistreț. La nici 15 metri distanță. Încremenesc. Mă uit la Rita, Rita era entuziasmată și speriată în același timp de apariția mistrețului. Îi spun să stăm, ea începe să spună„porcu-porcu-porcu”, ne uităm în stânga să nu avem alte surprize, ne uităm în dreapta, porcul ridică capul, analizează, iese din apă, apoi fuge în adâncul pădurii. Ne uităm unul la celălalt: nu știam cine s-a speriat mai tare, noi sau porcul mistreț. Răspunsul este: încercăm să evităm, pe cât posibil, să hoinărim prin pădure când se lasă întunericul. Scot bețele agățate de rucsac și tot nu-mi dau seama ce s-a întâmplat, știu doar că doream și trebuia să ajungem mai repede la mașină. Și drumul mai avea să dureze jumătate de oră. De data asta fără mistreți, doar cu o vulpe aproape de Piatra Broaștei. Atât de data asta.

Putea fi o sâmbătă monotonă, una în care aventurile ar fi apărut în paginile unei cărți sau în cadrele unui film. Dar nu ne-am mulțumit cu atât.

Disclaimer

Bine, recunosc: chiar la începutul traseului, Rita a spus că pantofii de trekking noi încep să o bată. Nu cred că am mers mai mult de jumătate de oră până a spus că trebuie să ne întoarcem în Sibiu să-și schimbe papucii că nu poate continua așa. Eram ferm convins că s-a terminat cu plimbarea, cu traseul, că vor începe ploile, că … Dar ne-am întors în oraș, a oprit la farmacie și am luat plasturi, Rita și-a schimbat papucii, eu, rucsacul, apoi ne-am întors cu mașina, de data aceasta până la barieră. Dar asta nu știe nimeni, nu?

Despre autor

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Leave a Reply