Ion Zubaşcu: „ne naştem să ne trăim viaţa, iar viaţa ne-o trăim cum putem, nu cum vrem”

Brusc şi instantaneu mi s-a făcut un dor nebun de Ion Zubaşcu. I-aş trimite un mail plin de întrebări diverse, plin de tot ce am făcut în ultimul timp, despre ceea ce am citit şi am scris, despre ceea ce nu am apucat să citesc şi ceea ce aş fi vrut să scriu. Şi e unul din momentele în care urăsc că există „dar”. Şi am început să caut prin mail-uri mesajele primite de la el. Şi mi-amintesc de ziua aia de vară frumoasă din 2008, de la Ipoteşti „un loc şi un moment privilegiat”, o zi când am cunoscut unii dintre cei mai frumoşi oameni din literatură română, din generaţii diferite. E ciudat să realizezi că pe unii dintre acei oameni nu o să-i mai vezi niciodată.

Citind mailurile primite de la Ion Zubaşcu am făcut o foarte mică selecţie de citate care cred că ar trebui să ajungă la cât mai mulţi tineri, mai ales la cei cu preocupări literare

5 iunie 2008, 10:14

„Din punctul meu de vedere, literatura e o profesiune de performanţă şi muşchiul lecturii trebuie exersat zilnic, cum un gimnast îşi menţine bicepşii şi un pianist profesionist, degetele.”

26 iunie 2008, 7:02

„Merită să trăieşti, să fi tânăr şi să scrii literatură, nu-i aşa?”

8 iulie 2008, 10:38 (literatura ca vârf de formă)

„Din punctul meu de vedere, literatura adevărata (nu forma patologică a ratării) poate fi orice, dar nu viciu. Dimpotrivă, aş putea spune, e vârful maxim de formă spirituală al unei fiinţe umane. Eu îmi cunosc ziua (ce fel de zi voi avea înainte, când mă scol), citind o pagină de poezie.”

(…)

„Cam asta simt şi cu blogurile: şi se deschide dintr-o dată în faţă un recital de corali, o lume colorată cu vietatea aia stranie dând din coadă, pe care nu ţi-ai fi imaginat-o niciodată astfel. Tainele trebuie să rămână taine, o meduză scoasă din ocean la lumină, pe ţărm, şi-a pierdut toată divinitatea ascunsă şi s-a … des-fiinţat.”

16 iulie 2008, 5:05

Nu ne naştem să ajungem mari poeţi sau scriitori, ne naştem să ne trăim viaţa, iar viaţa ne-o trăim cum putem, nu cum vrem.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *