Mentalitate de acum o sută de ani

Paolo Lagana (FOTO: xfactor.a1.ro)

Am urmărit duminică seară Galele Live de la X Factor. Audițiile erau mai ok pentru că erau concurenți simpatici. De data asta cam toți aveau voce. Și pentru că este vorba despre un show și nu doar despre un concurs, era de așteptat să apară numeroase faze deranjante.

În primul rând, Paola Lagana cred că a fost surpriza serii. Nu din cauza faptului că este un gay nonconformist, care s-a îmbrăcat și a cântat ca Lady Gaga. Nu, toți aveau rețineri, de la Cheloo, cel mai vehement (și care a avut reacții ce nu-și au locul într-un show televizat), la Răzvan și Dany care erau mult prea reținuți și până la Delia care, nici măcar ea nu credea în șansele lui Paolo. Și uite că italianul noncoformist merge mai departe. O fi având show-ul nevoie și de ceva culoare sau toată comunitate gay din România + fanii Lady Gaga (diferențe prea mari nu cred să fie) au stat cu telefoanele în mână și l-au votat? Chiar nu contează. Ideea e că în urma acestui episod, românii par să dea dovadă că pot fi toleranți. Sincer, nu mi-a plăcut cum a cântat Lagana, piesa aleasă nu l-a pus deloc în avantaj, dar să fim serioși: îl pui pe Dumitru Botnaru să cânte piese de la Ricky Martin și Ruslana? Tipul ăsta chiar are voce, are mișcări șți charismă, dar … e show, e competiție, unii trebuie să meargă mai departe, alții nu. Decizia nu stă doar în sms-urile votanților, ci în deciziile producătorilor. Dacă pui un cântăreț să cânte ceva ce nu îl reprezintă și nu îi scoate în evidență calitățile, publicul va crede că e un cântăreț prost.

Spuneam că pentru mine alta a fost miza: capacitatea românului de a accepta subiecte consideratu tabuu.

Am încercat să fiu open mind (nu înseamnă că mi-a ieșit întotdeauna), inclusiv în lucrarea de licență de la Facultate: „Influența substanțelor psihoactive: Confesiunile unui opioman englez, Paradisurile artificiale și Junky”. Dacă la începutul prezentării profesorii aveau oarece rețineri, până la urmă s-a dovedit că tema a fost una interesantă, ei venind cu numeroase întrebări, unele chiar ciudate: „Dacă opera lui Samuel Taylor Coleridge, considerat unul dintre marii poeți romantici britanici a fost scrisă sub influența drogurilor, ce mai înseamnă inspirația?”.

Nu putem fi la nesfârșit domnișoare de pension care să roșească la auzul unor cuvinte precum dildo sau homosexual. Când religia te invață să fii pudic, formatorii de opinie să fii homofob, iar liderii politici o dau în extremism și cultivă xenofobia, cum naiba să nu ne plângem că în Occident e bine, dar la noi se trăiește ca acum o sută de ani?! Pentru că avem mentalitatea de acum o sută de ani.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

2 răspunsuri la „Mentalitate de acum o sută de ani”

  1. Anul trecut a fost scandal cu cantatorii de manele, anul astia a intrat acest personaj, insa sa fim sinceri cu toti cred ca au fost persoanaje si mai si decat el… nu e vorba ca tin sau nu partea cuiva, da x factor este un show care este urmarit si de persoane de 13 ani, daca aceeastia sunt naivi practic pot reproduce ce vad…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *