Mereu e loc de vise

mereu viseMai mult ca oricând detest iarna și frigul. Spun mai mult ca oricând pentru că niciodată nu m-am împăcat bine cu „anotimpul rece”. Sunt născut vara, iubesc căldura. Prefer să îmi fie cald și să mă ascund de soare decât să îmi fie frig și să nu mă pot încălzi. Prefer să mă răcoresc vara pe o terasă cu o halbă de bere decât să mă încălzesc iarna într-un local cu o cană de vin fiert. De aceea nu pot decât să mă bucur că urcă ușor mercurul în termometre, că se mărește ziua (când ies duminica de la muncă nu mai este beznă). Parcă mi-a și dat ceva energie vremea de afară, mai ales că m-am simțit la propriu afectat de vestitul 19 ianuarie. Și, cu ceva energie la îndemână, am zis că nu mai aștept primăvara și încep curățenia din timp. Primul lucru pe care l-am făcut (în afară de a mă înarma cu ceva răbdare) a fost să încerc să scap de mucegaiul ce s-a format pe un perete. Și am reușit, cel puțin până la următoarea iarnă. Aștept de-acum alte zile libere, la fel de însorite, pentru a putea continua ceea ce am început: curățenia de primăvară înainte de a sosi primăvară calendaristică.

Și mă gândesc că dacă acum, când casa este o garsonieră închiriată, este mult de muncă la întreținerea ei, cum ar fi dacă mi s-ar îndeplini visul și aș avea o casă, cu câteva camere și curte? Aș reuși să am și terasa mult visată și o grădină frumoasă și o mică piscină în curte: aș avea timpul și energia să mă ocup de ele? Probabil că în momentul în care s-a întâmpla acest lucru aș avea un alt program și nu ar trebui să mai fac la fel de multe concesii ca până acum, astfel încât să îmi rămână și destul de mult timp la dispoziție. Bine, eu îmi imaginez (vreau să îmi imaginez) că m-aș ocupa și de cele mai mici detalii de proiectare, că aș da o mână de ajutor până și la instalațiile de apă, că mi-aș rezolva o autonomie. La fel, îmi imaginez că aș munci cot la cot cu cei pe care îi angajez să ridice casa sau cele anexe și asta nu doar pentru pentru a mă sigura că cineva îi supraveghează, ci pentru a vedea că cineva se implică 150% și astfel să îi contaminez pe ei.

Dar despre vise se poate vorbi mult, ceea ce voi mai face și în viitor.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *