lumbersexualAcum ceva ani se vorbea despre generația emo, una în care tinerii erau depresivi, aveau apucături suicidale, ascultau muzică rock (de proastă calitate) și erau simbolul degradării tinerilor de pretutideni. Ceva s-a schimbat în timp, astfel că nici nu s-a observat lipsa emo-iștilor (ceeea ce înseamnă că era doar o falsă problemă, altfel nu ar fi pierit atât curentul emo cât și amintirea lui). În schimb se vorbește de ceva timp foarte mult despre hipsteri. Probabil și acest curent socio-uman va fi uitat imediat ce apare „ceva nou pe piață”. Spre deosebire de depresivii emo, hipstereala înseamnă trăirea vieții, optimism, un îndemn de carpe diem. Acești oameni trăiesc în anul 2015, dar iubesc piesele vintage, sunt tineri (mai bine-zis, sunt la vârsta la care părinții lor erau deja părinți), dar le place să copilărească. E un mixaj între old & new, hippie și modern. Și îmi place la acești hipsteri modul în care țin ei la înfățișarea lor. Se poate observa influența imaginii lui Hugh Laurie din Doctor House (aspectul neîngrijit care, de fapt, este îngrijit, un fel de ordine în dezordine), atenția cu care își aleg piesele vestimentare (deseori din garderoba părinților sau bunicilor sau chiar din second hand-uri). Sunt oameni frumoși. Hipsterii au luat ceva și de la metrosexuali și ceva de la oamenii din underground. Dar, mă repet, sunt oameni frumoși, oameni pe care conservatorii și cei cu ochelari de cal nu îi pot înțelege. Mai nou a apărut un fel de ramură din cea a hipsterilor, strict pe linie measculină, cea a lumber sexualilor, acei bărbați cu barbă îmbrăcați în cămăși cu carouri. La fel și aceștia, sunt frumoși. Părul este lăsat mai lung în anumite zone și tuns scurt sau chiar ras pe lateralul capului. Imaginea lumber sexualilor reprezintă bărbăție. Și uite că sunt unii care nu îi înțeleg pe acești oameni. Nu știu, parcă ar vrea ca bărbații să fie efeminați, iar femeile să fie masculinizate. Eu pledez pentru o înțelegere a sexualității și a identității proprie: ești bărbat, poartă-te ca atare! Ești femeie, arată că ești femeie, etalează ce ai mai frumos, de aceea corpurile noastre sunt diferite. Și țin la asta încă din adolescență, fiind știut faptul că mereu am lăsat să se vadă că dacă îmi crește barba, am barbă. Poate sunt de modă veche, dar sunt certat cu lama și aparatele de bărbierit. Da, îmi aranjez barba, nu o las să crească în voia ei, dar vreau să se vadă că am barbă. Dacă eram femeie probabil îmi puneam cercei în urechi, îmi afișam pe cât puteam decolteul și picioarele, îmi lăsam unghiile lungi și îmi luam un  set manichiura ieftin ca să mi le îngrijesc. Transformam ceea ce mi-a dat natura în atuuri. Doar că nu sunt femeie, sunt bărbat și nu doar că mă mândresc cu asta, dar încerc să o și arăt. Chiar dacă nu mă dau rapid după curente (deși, cum am afirmat mai sus, îmi place ceea ce fac hipsterii și lumber sexualii), țin la masculinitatea mea.

Loading

Bogdan Federeac
contact@fede.ro
M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie. Acum sunt student la Ecologie și Protecția Mediului; Scriu prin reviste din 2003; Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală; În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri. În ultimii ani am început să fiu mai interesat de munți și păsări

2 comentarii la „Moda și identitatea

Lasă un răspuns