O alta forma de dizidenta

Biserica Evanghelica din Sibiu
Biserica Evanghelica din Sibiu

Cand m-am hotarat sa parasesc Iasul in favoarea Sibiului nu stiam cum va fi, dar stiam ca va fi altfel. Stiam ca in Moldova spiritul balcanic este ceva mai pronuntat decat in Ardeal; stiam ca oamenii din Moldova sunt mai calzi decat cei din interiorul arcului carpatic; dar mai stiam ca ardelenii, vazuti ca fiind mai lenti, sunt mai harnici, ca altfel nu s-ar observa atatea diferente intre Moldova si Ardeal. Si moldovenii sunt harnici, dar harnicia lor este de o alta natura. Moldoveanu este omul bun la toate, pe cand ardeleanul face ce stie el mai bine, iar unde nu stie, apeleaza la un cunoscator.

Acestea erau cateva prejudecati pe care le-am avut in urma cu o luna de zile si dupa o luna de trai zilnic in Sibiu m-am convins ca nu sunt prejudecati, ci adevaruri. M-am convins de asta si in scurtul meu periplu prin Tara Motilor.

Iasul este un oras frumos, un oras extraordinar de care m-am indragostit iremediabil. Dar si Sibiul este un oras extraordinar. Diferenta e data de oameni. Cu ce e Sibiul mai presus de Iasi? Ca e un oras mai curat, mai linistit si mai bine ingrijit? Da, cel putin in comparatie cu Iasi. Ca sa ajung in Sibiu am mers o portiune de drum pe autostrada: ca sa ma intorc in Iasi si sa merg pe autostrada va trebui sa mai treaca multi ani.

Spuneam ca Sibiu este un oras curat. In Sibiu s-a lucrat mult inainte de 2007, inainte ca orasul sa devina Capitala Culturala Europeana. In Iasi se lucreaza mult acum, mai ales in speranta aceluiasi titlu, de Capitala Culturala Europeana. Dar e greu si pentru un centru universitar si un oras cu traditie culturala sa concureze cu un oras din Ardeal, care are mai putin istorie si traditie (ma refer aici la Cluj-Napoca). In Iasi praful inca este stapan pe oras.

Ca tot sunt la moda declaratiile „incendiare”: as putea spune ca parasirea Iasului, in cazul meu, seamana cu parasirea Romaniei in cazul dizidentilor: fugi de oameni, de conducere, de politicienii infecti care nu urmaresc decat propriul intreres si prea putin pe cel al cetatenilor. Exagerat sau nu, asa ma simt: dizident.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *