O casă cu grădină și garaj

casa fericirii Vreau o casă! Stând în chirie de ceva timp m-aș mulțumi cu orice. Nu chiar cu orice, o garsonieră ar fi prea puțin. Un apartament ar fi ok, dar o casă ar fi perfectă! Dacă aș fi un tip care ar scrie minciuni motivaționale aș spune că totul este simplu, simplu, simplu. Adevărul? Totul poate fi simplu doar în anumite situații. Cum văd eu soluția? Cum văd majoritatea tinerilor: un împrumut pe 30 de ani. Când voi fi gata să ies la pensie va fi și împrumutul achitat.Și mi-aș dori ca împrumutul să îl fac pentru o casă sau pentru construcția unei case. Dacă tot te încalci pentru 30 de ani, măcar să te încalți cu un folos. Măcar 3 camere, altfel nu are rost. O grădină cât de mică nu strică. Un loc unde să ții mașina, cu  usi de garaj șmechere. Un leagăn în spatele casei. O mansardă luminoasă. O alee pietruită. Și câte și mai câte. Și nu îmi doresc imposibilul. În clipa în care scriu aceste rânduri Elena Udrea mai are puțin și este arestată. Dorin Cocoș, fostul ei soț, este deja în arest. Adriean Videanu are și el probleme mari cu legea. Oamenii ăștia nu au o căsuța ca cea pe care o visez, au palate. Eu nu îmi doresc palate, de fapt nu îmi doresc multe: vreau casa mea și puterea de a munci cât să mă descurc. Nu îmi trebuie un Porsche în garaj și să îmi fie frică să nu care cumva să îmi spargă cineva una din cele două usi garaj ca să îmi fure mașina. Eu mă mulțumesc și cu un Opel Corsa.

Lăcomia este mare, am văzut asta și în ultimele două săptămâni cât am revăzut cele cinci sezoane din Breaking Bad. Îmi dau seama că lăcomia este mare în fiecare zi când deschid televizorul sau Facebook și wall-ul îmi este împânzit de știri despre reținerile DNA.  Pentru că banii te fac să uiți de tine și de ceilalți. Pentru că banii te fac să uiți de micile plăceri și bucurii ale vieții. Pentru că unii nu își mai trăiesc propriile vieți, nici măcar pe alte altora, ci sunt ca niște corpuri lipsite de tot ce-i omenesc și doar acționează ca oamenii. Pentru că nu există frica de gratii, nici de uși ce trebuiesc să rămână închise.

Eu rămân la micile mele vise și plăceri. Rămân la micile mele dorințe. Rămân la visul de a avea o casă cu mansardă, grădină și garaj. Nu trebuie să fie cele mai mari, trebuie să fie ale mele. Și ce voi face când le voi avea? Voi continua să îmi îndrept atenția asupra familiei, asupra lucrurilor care îmi fac plăcere, voi continua să scriu, să citesc, să călătoresc. Să trăiesc, să visez și apoi să trăiesc visele mele mici.

Bonus, pentru că am vorbit de uși de garaj:

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *