O provocare

În ultimul număr al revistei Conta 17 (oct.-nov.) 2014 a apărut un text sub semnătura mea. Știu că e scris prost, dar măcar am încercat un soi de provocare:

in asteptarea ismului 

Ne-am săturat de tot felul de isme: această metodă de a descoperi sau inventa generații și promoții literare nu își mai are rostul. Istoriile literare nu se scriu la pas cu literatura, mai trebuie ceva răbdare și observații înainte de a veni cu setul de concluzii și cu o clasificare generaționistă. Am asistat, în ultimul an, la câteva lecturi publice ale unor tineri și foarte tineri poeți moderate de oameni care s-au grăbit să afirme că acești tineri fac parte dintr-o nouă generație poetică.  Dar nu cred că putem vorbi despre post-douămiism, douămiizecism sau orice alt ism nu doar pentru că generațiile literare (ne referim în special la cele poetice) nu apar din zece în zece ani, ci pentru că acest instrument atât de drag celor care au inventat și practicat optzecismul nu se mai susține. Rămânem, deocamdată, cu douămiiștii ca ultimă generație poetică și ne bucurăm, dacă ne dorim asta, de cărțile scrise de tinerii zilelor noastre.

În 2014 există destul de mulți tineri care scriu și publică poezie fără a fi încorsetați într-o generație. Sunt vreo 30 de volume de debut în poezie apărute în acest an (și nu la edituri de apartament). Mai mult, există și vedete în rândul acestor tineri poeți. Ar fi cazul să nu uităm că notorietatea este doar de moment, la fel și impactul cărților publicate. „Într-o epocă în care informația este foarte rapidă, cele mai multe cărți tind și ele să fie tranziente, cărți care se citesc un sezon și apoi sunt uitate. Imensa majoritate a cărților de azi sunt de acest fel”, afirma Mircea Cărtărescu într-un interviu publicat recent în România literară. Dar Cărtărescu se referă la romane, nu la cenușăreasa literaturii, poezia, a cărei situația a fost dintotdeauna delicată. În ultimii 6-7 ani au existat destul de multe volume așteptate sau bine primite ale unor autori care au intrat apoi în umbră. Mă gândesc la cazul Aidei Hancer care în anul 2008 debuta, încă de pe băncile liceului cu două volume de poezie apărute la două edituri diferite (Eva nimănui,Vinea, București și Amadiada, Princeps Edit, Iași) sau la cazul lui Adrian Diniș (Poeme odioase de dragoste, Vinea, 2010), amândoi foarte premiați (cu precădere la concursurile de poezie pentru autorii nedebutați), cu destul de multă poezie în paginile cărților și despre care nu s-a mai vorbit sau auzit la un an de la debut. Poate că vina le aparține, fiind vorba despre o combinație între neseriozitate și graba de a-și vedea numele pe coperta unui volum de versuri.

Loteria debutului

Dar mi se pare puțin ciudat ca tinerii ce au debutat în ultimii 6-7 ani și care au fost primiți bine de juriile concursurilor și de către cronicarii revistelor literare, să nu reținem numele unui singur autor care să fi confirmat la a doua carte. Luăm un alt exemplu: la debut Matei Hutopila a strâns într-un an peste 30 de cronici favorabile, mai multe cronici decât tirajul următoarelor două plachete de versuri scoase în regie proprie. Sau Stoian G. Bogdan. Există și cazuri izolate precum cel al lui Vlad Drăgoi, care a debutat la o editură obscură, cu un volum ce a trecut neobservat, dar care a revenit în forță cu o carte foarte bună (Metode, Casa de Editură Max Blecher, 2013).

O multitudine de concursuri de debut, dar puține rezultate pe termen lung. Prea multe debuturi girate grăbit de scriitori optzeciști care conduc edituri sau care face parte din juriile concursurilor. Redactori de carte care transformă un volum mediocru într-unul bun, redactori de carte a căror lipsă este evidentă în cazul în care junele poet publică un al doilea volum la o altă editură. Dar și tineri care erup violent apoi nu reușesc să își mai adune energiile.

Promovarea clasică a murit! Traiscă mediul online!

Cronica de întâmpinare aproape că a murit. Sau poate noi, cei născuți în preajma anului 1989, am conceput-o greșit. Volumele celor foarte tineri sunt prea puțin luate în serios de puținii cronicari de cursă lungă care mai există. Până și criticii ce au apărut odată cu poeții douămiiști și-au îndreptat privirea în alte direcții. Tocmai cei foarte tineri, în schimb, compensează. Pentru că în ultimii ani nu au apărut doar poeți, dar și potențiali critici. Mă gândesc la cel puțin două nume, Ștefan Baghiu (revista Cultura) și Andrei C. Șerban (revistele Zona nouă, Timpul, Poesis International,, Euphorion) care scriu cu regularitate despre ultimele volume de poezie apărute și scriu bine. Acesta nu este un semn că a (re)câștigat teren cronica de carte. Din contră. Față de acum 10 ani, tinerii de astăzi au la îndemână niște instrumente mult mai puternice de promovare: internetul. O recomandare sinceră pe un blog citit sau pe o pagină de Facebook cu mulți fani are un impact cu mult mai mare decât o cronică dintr-o publicație cu tiraj minuscul și distribuție proastă.

Pentru că am amintit revistele literare: deși numărul lor este destul de mare, multe mai există dintr-un soi de inerție și au o calitate scăzută a conținutului, fără să punem la socoteală circulația. O perioadă au funcționat foarte bine site-urile literare, instrumente utilizate eficient de către douămiiști (cazul clubliterar.com). Și astăzi există nenumărate site-uri tip magazine sau de slabe versificații și nici unul de tip user generator de calitate. Situația se va schimba. Tinerii și-au unit forțele și își construiesc singuri canalele de comunicare și promovare. Este de ajuns să ne gândim la câteva reviste precum Alecart, Zona nouă, Corpul T. Iar apariția unor site-uri literare în anul 2015 nu va fi o surpriză: tinerii nu doar scriu, vor și vizibilitate.

Poate că este prea devreme să așteptăm o nouă generație poetică. Sau poate că este deja prea târziu să o mai așteptăm.


DIN CUPRINSUL REVISTEI CONTA NR. 17:

3 – Nu se poate (un editorial de Adrian Alui Gheorghe) * 4 – Nicolae Manolescu – 75. Un nume cât o literatură (Adrian Alui Gheorghe) * 5 – O conspiraţie (o proză de Răzvan Voncu) * 19 – Invitatul revistei: „Nu am deloc impresia că avem o nouă literatură. Au apărut câțiva scriitori noi, însă codul literar a rămas acelaşi din anii optzeci” (Răzvan Voncu în dialog cu Adrian Alui Gheorghe) * 32 – Poeme de Leo Butnaru * 37 – Andreea (La scara 1/1) (o proză de Constantin Abăluţă) * 54 – De dragoste şi moarte (un poem de Cassian Maria Spiridon) * 57 – Verigheta din Rodos (un poem de Gellu Dorian) * 59 – Invitatul revistei: “Ficțiunea și critica literară sunt fața și reversul literaturii” (Marius Chivu în dialog cu Adrian G. Romila) * 67 – Sezon viu (o cronică literară de Adrian G. Romila) * 70 – Poeme de Rita Chirian * 74 – Diavolul şchiop al cenzurii (un eseu de Magda Ursache) * 79 – Poeme de Alexandru Ovidiu Vintilă * 84 – Norul des de fluturi albi (o proză de Dumitru Augustin Doman) * 89 – Un poem de Matei Hutopila * 90 – „Oamenii iubesc mult focurile uriaşe de artificii. Dar eu am rămas la gândul că e mai folositor să te încălzeşti la focul din cuptorul lui Heraclit” (Theodor Codreanu în dialog cu Angela Baciu) * 101 – Poeme de Radu Florescu * 104 – Poezii de Vasile Tudor * 107 – În aşteptarea ism-ului. Cum apare o generaţie literară? (o provocare de Bogdan Federeac) * 110 – Phallusiada sau epopeea iconoclastă la Ion Creangă (un eseu de Ion Pecie) * 124 – Poeme de Angela Baciu * 127 – Adrian Alui Gheorghe. Prăvălia cu poezii (recenzii la cărţi semnate de Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian, Magda Cârneci, Nicolae Coande, Mircea Bârsilă, Matei Vişniec, Vasile Gogea, Claudiu Komartin, Andrei Codrescu, Radu Vancu) * 184 – Poeme de Igor Ursenco * 188 – Erotismul suprarealist (un studiu de Isabel Vintilă) * 193 – D. Trost: un interludiu „realist” din 1940 (un eseu de Emil Nicolae) * 200 – Poezii de Stoian G. Bogdan * 205 – Vasile Lovinescu, treizeci de ani de la moarte (o evocare de Daniel D. Iacob) * 209 – Poezia suplă sau Obsesia purităţii într-un fermecător ev impur (o cronică de Răzvan Voncu) * 214 – Adrian G. Romila vă recomandă (cărţi de Florin Pîrjol, Mihai Radu, Florin Irimia, Angelo Mitchievici, O. Nimigean, Varujan Vosganian) * 222 – Un poem de Cornelia Maria Savu * 223 – In memoriam Cornelia Maria Savu (Gheorghe C. Patza) * 225 – Energiile sensului (o cronică de Nicolae Boghian) * 227 – Jurnalul unei asceze (fragmente de Gheorghe Simon) * 238 – Roland, un erou „cum nu a mai fost altul” (un eseu de Mariana Rânghilescu) * 242 – România de la capătul gîndului (un eseu de Dimitrie Grama) * 246 – Pablo Neruda: Din „Sonetele pentru Matilde Urrutia” (traducere de Dinu Flămând) * 252 – Poeme de Peter Anton Orlovsky (traducere de Vlad A. Gheorghiu) * 257 – Un artist al teatrului clasic românesc: Regizorul Gabriel Negry (o rememorare de Dionisie Vitcu) * 262 – Tineri poeţi: Valentin Ceauşescu * 266 – „Cenaclul de Joi” (Delia Tărcăoanu, Pavel Sava, Ştefan Lujinschi, Irina Nuţu, Natasha Grama) * 275 – „Cu lapte, fără zahăr”, un film de Andrei Florescu şi Răzvan Macovei (Vlad A. Gheorghiu) * 277 – Gravity şi Interstellar (o cronică-eseu de Traian-Ioan Geană) * 283 – Corespondenţă de la Stuttgart: Premiera trupei de teatru „Neat“, cu „Death“ de Woody Allen (Eugen Cojocaru) * 285 – LITERA-TURA-VURA

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

3 răspunsuri la „O provocare”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *