Premiul Nobel pentru Literatură în 2016: Complexul juvă-doi

Acum vreo 5 veri eram student și stăteam cazat într-unul din cele două cămine ale Universității deschise pe timp de vară. La parterul căminului eram vreo 20 de băieți, dintre care doar 3 aveam job, restul încă așteptau să se întâmple ceva în viața lor, să bată într-o dimineață un manager la ușa camerei și să le propună un salariu motivant, program flexibil, eventual prezența la locul de muncă să fie opțională. Serile ni le petreceam în fața căminului, cântând sau jucând poker.

Într-una din serile de poker s-a întâmplat ceva ciudat. Abia începusem, se jucaseră maxim cinci mâini, fiecare avea cam același număr de jetoane. Unul dintre băieți se simte norocos, se uită de vreo trei ori la cărți și zice, puțin nesigur, „All In!”. Toți ridicăm capetele, ușor mirați. Cel care urma a foldat. Era rândul meu. Aveam în mână o juvă și un doi, „perechea” mea preferată, de altfel. Nu am stat pe gânduri, simțeam că mâna mea e norocoasă. Încă doi au dat call acelui all in. Rămânem patru în joc, cărțile pe față. Revoltă din partea tuturor: cel care strigase all in avea doi popi, un altul doi ași, iar celălalt două dame. Nici nu-mi amintesc câte înjurături am luat, dar îmi amintesc că toți râdeau de mine, mai puțin cel cu doi popi, pentru că el era mentorul meu în poker, el era singurul care știa că nefericita pereche de cărți e, de fapt, perechea mea norocoasă și că, de felul meu, sunt norocos. Nu spun decât că pe masă au fost cele mai ciudate cărți, culminând cu un doi pe turn și un altul pe river. Am avut cele mai bune cărți, un cui de doiari. Ceilalți au rămas cu perechile cu care au intrat în joc, nu le-a intrat nimic. Nici nu s-a instalat bine mirarea ultimei cărți așezate pe față că „mentorul” meu, cel cu perechea de popi, se ridică de pe scaun și răstoarnă masa: „Cum naiba să pierd în fața a juvă-doi? Măcar de pierdeam în fața așilor!”.

Jocurile și premiile sunt o combinație ciudată de știință+noroc. Uneori, juva-doi îți poate aduce câștigul, dar câți nebuni merg mai departe cu asemenea cărți în mână? Bine ai venit în rândul nobelarzilor, Bob Dylan! Aș fi vrut să am gândul ăl bun și să pariez măcar 50 de lei pe Dylan…

colaj-bob-dylan-premiul-nobel

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *