În numărul 3-4/2015 din revista Vatra o să apară un dosar mai mult decât interesant despre cenaclurile și cluburile de lectură din România. Până să vedem revista tipărită, pe site au apărut mai multe mostre, printre care și o prezentare făcută de Radu Vancu despre Zona nouă de la Sibiu. Radu a scris despre începuturile, membrii și caracteristicile cenaclului (nu a uitat nici site-ul și nici revista), a scris câteva rânduri despre fiecare membru în parte și a adunat și câteva texte de la fiecare.

Îi mulțumesc lui Radu pentru prezentarea făcută:

Bogdan Federeac e și el un stranier, sosit cam de un an în Zonă; textele lui sunt notații abrupte, fără tentații și bovarisme calofile, uneori inervate social și politic, alteori cu neașteptate detente mistice; oricum s-ar prezenta, cert e că îți dau întotdeauna senzația că în ele nu se minte – semnul cel mai sigur al poeziei dintotdeauna. Indiferent la trendurile postdouămiismului, Bogdan pare mai degrabă contemporan cu douămiiștii sadea, ba chiar cu optzeciștii uneori – lucru care mă bucură, nu doar fiindcă nu prea poți avea încredere în poetul prea atent la trend, dar și fiindcă individualizarea lui se produce astfel cu atât mai sesizant.

Articolul, cu prezentări și texte poate fi citit (deocamdată doar) pe site-ul revistei Vatra (găsiți aici și câteva texte de-ale mele).

Despre autor

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Comentarii

  • Stiu ca, teoretic, singurele comentarii care s-ar preta la acest articol ar fi felicitarile (sincere sau de complezenta), dar nu pot totusi sa nu comentez putin apropo de textul citat (care da, stiu, nu iti apartine).

    Ma consider o persoana cu o inteligenta si o cultura peste medie (un test mensa trecut, o facultate terminata si cateva sute bune de carti citite) si totusi textul respectiv m-a trimis de (cel putin) doua ori la dex. E ok, am invatat ceva nou, dar totusi am ramas cu senzatia ca fie autorul a incercat sa epateze cu vocabularul sau, fie acel articol / acea revista se adreseaza doar unei niste foarte exclusiviste.

    Ideea (trista) e ca toti ne plangem ca romanul de rand (categorie in care ma includ si eu) se indeparteaza tot mai mult de cultura, dar poate ca problema nu e doar la respectivul roman de rand, ci si la reprezentantii culturii care o fac mai inaccesibila decat ar fi cazul.

    … just my 2 cents …

    • Greșești aici. Cultura a fost dintotdeauna o „cenușăreasă” și nu s-a bucurat de simpatia maselor. Și chiar mă bucur că ai recurs la dex în cazul a două cuvinte. Este dovada vie că lectura ne ajută la îmbogățirea vocabularului și că revistele de cultură (de unde e luat fragmentul)își fac treaba, chiar dacă au circuit restrâns. Merci mult de trecere și de comentariul tău sincer. Cu drag,

  • Pana la un punct iti dau dreptate – exista o anumita categorie (destul de mare), care indiferent de situatie, nu ar fi atrasa inspre cultura, cum, deasemenea, exista o anumita categorie (destul de mica), care indiferent de situatie, va fi atrasa. 🙂

    Eu vorbeam de oamenii care raman intre cele doua categorii, unde ma incadrez si eu de exemplu. Exemplu – ascult frecvent piesele de teatru radiofonic de pe RRA, nu merg (aproape) niciodata la teatru. De ce? Nu pentru ca nu mi-ar place, ci pur si simplu pentru ca teatrul “impune” o anumita eticheta – daca ma duc la un spectacol de teatru in blugi si tricou sau in pantaloni scurti si maiou “lumea buna” se va uita spanchi la mine, daca fac acelasi lucru la cinema, nimeni nu va avea nici o problema cu asta.

    La fel si articolul cu pricina – da, m-am dus la dictionar si am invatat doua cuvinte noi (ma rog, vorba vine ca le-am invatat – probabil le voi recunoaste data viitoare cand le voi vedea, dar nici intr-un caz nu imi vor intra in vocabularul uzual), dar, deasemenea m-am hotarat ca daca data viitoare, la chioscul de ziare din gara, voi avea de ales intre Vatra si FHM, o voi alege pe aceea din urma… nu de alta, da’ pe tren nu umblu cu dex-ul dupa mine. :))

    Oricum, ceea ce incercam sa spun, e ca am o oarecare senzatie de elitism (exagerat) in cazul unor persoane cum e autorul acelui articol; nu stiu, eu ma risc sa pariez ca daca intrebi pe strada 100 de oameni alesi intamplator ce inseamna bovarism sau calofilie, nu o sa gasesti 10 care sa stie… si atunci, chiar nu se putea gasi o alta exprimare care sa fie accesibila unei categorii mai largi?

    Anyway… e doar o alta parere, o alta perspectiva; nu am, nici intr-un caz, pretentia ca am neaparat si dreptate. 🙂

Leave a Reply