Perfecționarea continuă și locul de muncă

perfectionare continuaVorbeam zilele trecute cu o colegă bucuroasă cu un alt coleg de-al meu mă ia ca exemplu și a început să de descurce mai bine la librărie de când suntem colegi și că e bine că se întâmplă asta, că e primul lui job și nu ar mai fi prins prea mulți purici aici. Și mi-a explicat situația: tipul nu s-a adaptat de la început, mai ales că fetele l-au marginalizat. Chiar m-am bucurat să știu că am efect pozitiv asupra oamenilor. Dar altceva mi-a atras atenția: importanța primului job în viața cuiva. Primul meu jos a însemnat muncă de birou la firma de distribuția produse și aparatură medicală a unui prieten. Am început prin a realiza baze de date, apoi prin a avea grijă de corespondență (telefoane, faxuri, mail-uri), am trecut apoi și la vânzări și la tot ce mai era nevoie în cadrul unei firme mici. Singura problemă era lipsa colegilor de muncă. Dar acolo am învățat destul de mult. Nu știam nici cum se face o factură, nu știam ce e acela BO, SEO, nu știam să lucrez în WordPress, dar le-am învățat cât de cât.

Apoi au fost vreo doi ani și jumătate la un site de știri. În aceeași perioadă am colaborat și cu alte site-uri, ziare și reviste, am făcut corectură la o revistă de cultură. Lucrurile se schimbau și furam câte ceva din fiecare loc. Apoi un an de zile la o firmă de IT & Publishing online. Acolo am urmat și câteva cursuri de perfecționare, de tipul celor pe care le găsiți pe www.scoaladecariere.ro. Ideea e că oamenii au avut încredere și răbdare cu mine. Cred că asta este cel mai important când lucrezi undeva, ca ceilalți să te ajute și să aibă răbdare cu tine. Și nu am cum să procedez altfel când alții au fost buni cu mine. Poate mai este la mijloc vorba și despre căldura de moldovean de care mi-au vorbit ceilalți. Dar eu vreau să mă simt bine, iar asta înseamnă ca și ceilalți să se simtă la fel. Nu pot să fiu eu ok dacă mediul din jurul meu este altfel. Și mai este important ceva pentru că nu degeaba este vorba „omul cât trăiește învață”. E important să fii mereu deschis la nou și să vrei să te perfecționezi. Oameni fără locuri de muncă sunt destui pe acest pământ, oricând poate veni altcineva cu aceeași pregătire sau chiar mai mult și să îți ia locul. De aceea trebuie să vrei și să înveți mereu.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *