Sechestrat în tramvaiul 6


Poveşti cu vatmani şi controlori RATP şi oameni ce se trezesc să facă dreptatea ca haiducii

dexonline.ro: A SECHESTRÁ ~éz tranz. 1) (bunuri materiale) A supune unui sechestru. 2) (persoane) A reține cu forța (în mod ilegal). /<fr. séquestrer, lat. sequestrare

Nu este vorba de titlul unui film prost, regizat de un student de la Arte; nu-i vorba nici de titlul unui roman scris de unul din marii scriitori ieşeni contemporani. E o păţanie. Atât.

Zilele trecute trebuia să ajung din Dacia în Piaţa Unirii. Am luat repede tramvaiul 6, m-am aşezat şi am început să aştept să treacă cele cinşpe minute cât durează cursa. După doar două staţii, pe la Minerva, urcă doi controlori. Pe unul dintre ei, Costică, îl ştiu din vedere. E unul din controlorii faini, nu se leagă degeaba de tine, nu acceptă şpagă, dacă eşti om fain şi eşti prin cu blatul, te roagă să cobori, apoi îţi urează o zi bună; nu-ţi cere buletinul, nu te ameninţă. De data asta a fost altceva. Eram vreo 10 oameni în tramvai. Pe doi tineri îi prinde cu mâţa-n sac: aveau bilete, dar nu erau compostate. Şiei aruncă veşnica scuză: nu s-a imprimat codul pe bilet. Costică al nostru le arată că se poate composta cu uşurinţă, le explică nu-ştiu-ce, compostoarele sunt noi, nu dau chix, chestii de genul. Deodată se aude vocea grobiană a vatmanului: „Ăi, citieşti ci scrie pi compostor, ultimu rând! Scrie câ trebui sâ verifici dacâ s-o imprimat?! Ăi, şmecheri, cu tini vorghesc! Scrie sau nu? Nu mai futi capra cu mini câ am mai văzut golani cu tini. Ie şâ fă ci zâc colegii nei!” Iar colegii lui, controlorii, le-au cerut cărţile de identitate. Cum ei au spus că nu au, i-au rugat să coboare odată cu ei, la prima oprire. Fiind trecuţi de Podu de Piatră, însemna că trebuie să coboare la Gară. Ajungem în dreptul Depoului, vatmanul coboară şi schimbă macazul. Nu mi s-a părut nimic în neregulă. Dar când în loc să ne îndreptăm spre Gară am intrat în Depou, nu mai era totul atât de roz. „Voi doi işâţ pi uşa din faţă! Amu’!” Coboară cei doi tineri, coboară şi controlorii, rămăsesem perplex. Pe tramvai scrie Dacia – Târgu Cucu, nu Dacia -Târgu Cucu via Depou. Şi nici nu era semn de Defect sau alteva. Pur şi simplu am fost dus într-un loc în care nu trebuia să fiu. Şi asta s-a întâmplat împotriva voinţei mele. Seamănă a sechestru. Călătorii erau împărţiţi în două tabere: cei care au sărit cu gura pe vatman şi controlori şi cei ce au văzut în vatman un justiţiar, semn că imaginea haiducului începe să prindă iar bine la prostime.

Ceea ce s-a întâmplat nu e atât de grav pe cât se anunţa în titlu. Mai grav mi se pare că vatmanul nici măcar nu şi-a cerut scuze faţă de noi, călătorii.

PS: Nu mai spuneţi despre controlorii RATP că-s nişte mârlani; uitaţi-vă şi la ceilalţi angajaţi RATP Iaşi: majoritate sunt o apă şi-un pământ.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *