Am început să mă cunosc deja. Persoana mea nu prea îmi mai oferă surprize. Am apucături de  workahoolic, motiv pentru care,  cel mai des, fac o pauză de la muncă muncind. Dacă sunt la librărie și termin de preluat marfa sau de făcut un retur, fac o pauză răspunzând la mail-uri sau dând telefoane. Termin programul la muncă? Ajung acasă și mai scriu ceva. Nu sunt în stare să scriu sau, pur și simplu, nu am chef, mă apuc și citesc sau scrollez pe net; de fapt, nu pierd timpul, sunt în căutarea de subiecte sau pur și simplu consider că mă documentez. Destul de rar, mă trezesc cu telecomanda în mână, dar și atunci am alte activități în timp ce televizorul funcționează. Îmi place să mă relaxez citind o carte, dar la fel, atunci când simt că nu pot substitui relaxarea printr-o altă activitate productivă, iau tableta în mână și mă afund, pentru o jumătate de oră, în diverse joculețe. Mai rămân și filmele, plus câteva seriale. Dar când activitatea intelectuală m-a epuizat, încep să fac curățenie prin casă. Nu sunt de acord că sunt anumite activități destinate doar bărbaților sau ca este rușinos să faci curat sau de mâncare. Poate că nu sunt nici genul care să aibă toate produsele de curățenie necesare, precum cele de pe www.clinit.ro, dar după ce văd vasele spălate și mai puțin păr de pisică pe covor, parcă prind energie să mai scriu 200-300 de cuvinte. Dacă termin de șters praful și baia și bucătăria sunt lună, mi-am asigurat confortul pentru a sta ore în șir și a lucra în liniște. De asemenea, aproape zilnic drumul spre muncă începe prin spatele blocului, aruncând gunoiul pe care nu-mi place să-l văd dând pe afară din coșul din casă.

Acestea sunt metodele de relaxare din interiorul locuinței. Pentru că există și metodele outdoor. Pentru că sunt sociabil, una dintre activitățile care mă relaxează și mă ajută să îmi reîncarc bateriile este socializare face to face. Aș putea spune că mă doare inima când trebuie să refuz să ies la o cafea în timpul zilei sau la o bere pe seară. Pentru că niciodată o cafea nu este doar o cafea și niciodată o bere nu este doar o bere.

Am lăsat la urmă activitatea care îmi este cel mai dragă. Dar și cel mai costisitoare. Este vorba despre micile excursii. Cel mai des le realizez când am o duminică liberă. Dacă nu dispun de prea multe fonduri sau mă trezesc prea târziu, este destul o vizită în Muzeul Satului (practic o călătorie prin toată România, în doar numai câteva ore) sau o plimbare prin centru, cu opriri prin Turnul Sfatului sau Biserica Evanghelică, urmate de o pauză de hidratate la Atrium sau Cafe Wien. Când este posibil, urcăm în mașină și tot mergem. Așa se face că într-un drum spre Castelul Huniazilor ajungi să vizitezi Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Biserica din Densuș și Cetatea Devei. Pentru că vezi un indicator la marginea drumului sau o clădire în depărtate și curiozitate îți dictează să oprești și pe acolo. Așa se face că, deși nu am avut anul acesta un concediu pregătit, din primăvară și până acum am făcut mii de kilometri, mii de fotografii și zeci de articole despre locurile pe care le-am vizitat.

Cam așa mă relaxez eu.

Despre autor

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Leave a Reply