Visul unui om din industria cărții

Tocmai ce s-a terminat Bookfest-ul de la București. Alături de Gaudeamus-ul din toamnă este unul dintre cele două târguri de carte din România pentru care editurile se pregătesc temeinic. Nu neapărat și cititorii. Editurile investesc masiv în a scoate cărți în preajma celor două târguri, dar nu înseamnă că și cititorii se pregătesc financiar pentru ele. Pentru mine, o persoană care trăiește din plin în lumea aceasta a cărților (lucrez într-o librărie și part-time sunt secretar de redacție la o revistă culturală), evenimentele de acest tip sunt mai mult decât așteptate. Și sunt mai multe motive. Nu le aștept doar pentru a vedea „recolta” de noutăți editoriale, ci pentru a analiza o piață cu un potențial imens.

Visul oricărui creator de literatura este să aibă propria revistă și / sau propria editură. Nu neg, dimpotrivă, afirm mereu că la un moment dat voi pune pe picioare o revistă și o editură la care să scot cărțile pe care știu că altcineva nu ar ști cum să le scoată. Visul meu nu se oprește aici: în afară de revistă (în format fizic și online) și de editură visez să fie o întreagă rețea culturală: alte câteva site-uri conexe, tipografie și o mică librărie-cafenea. Acestea sunt visele cele mai optimiste. Când devin ușor mai realist realizez că cele mai greu de înfăptuit sunt tipografia și librăria. Într-un spirit egoisto-antreprenorial, mă gândeam că rețeaua perfectă înseamnă să deții tot ceea ce ține de o carte: tipografia unde să îți scoți cărțile, editura, revistele și site-urile prin care să promovezi ceea ce scoți, dar și librăriile unde să le vinzi. Doar că investițiile necesare într-o astfel de rețea sunt mult peste puterile mele. Mă gândesc doar la chiria pentru o hală unde ar trebui să găzduiesc tipografia, la cât de atent ar trebui să fiu cu printerele large format și cât de scump este echipamentul de tăiere cu laser care s-ar potrivi standardelor mele.

Dar nimănui nu îi este interzis să viseze. Singurul aspect de luat în calcul este balanța sinceră între ceea ce îți dorești și ceea ce ai putea să realizezi. Pentru că sunt unul dintre oamenii care detestă literatura motivațională și discursurile de genul „Oricine poate fi orice”. Nu oricine poate fi orice. Pentru a fi orice trebuie să mai și muncești, nu doar să vrei. Asta am de gând în viitorii ani: să muncesc din greu pentru a-mi îndeplini visele.

Bogdan Federeac

M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie.
Scriu prin reviste din 2003;
Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală;
În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri.
Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *