Pe 1 aprilie 2023 (nu, nu așa încep minciunile, ci poveștile frumoase) am mai trăit câteva experiențe interesante despre care cred că merită povestit. Începem cu semnificația datei. Dacă pentru cei mai mulți 1 aprilie este „Ziua păcălelilor”, pentru un grup mai restrâns de oameni 1 aprilie este Ziua Internațională a Păsărilor. Nu este o sărbătoare recentă, ci chiar una de tradiție: încă din 1906. Și nu este o dată greșită pentru a sărbători păsările, mai ales că suntem în toiul migrației.

Revenind: 1 aprilie ne-a prins la Lacurile de la Mândra (județul Sibiu).

Timidul din stuf

Și a fost o zi cu multe păsări: păsări de apă, păsări de țărm, păsări migratoare, păsări sedentare. Surpriza a fost sunetul inconfundabil al unui buhai de baltă. Buhaiul de baltă (Botaurus stellaris) este o pasăre caracteristică mlaștinilor cu mult stufăriș. Denumirea din limba română i se trage de la sunetul caracteristic (asemănător taurului) pe care îl scoate în perioada de împerechere. Este un sunet ciudat și puternic ce se poate auzi și de la 2-4 kilometri distanță.

Sunetul se aude, dar unde o fi buhaiul? Nu ar fi prima oară când am fi auzit pasărea fără să o vedem. De fapt, cam cele mai multe întâlniri au fost de acest fel. Excepțiile pot fi numărate (deocamdată) pe degetele de la o mână. Dar pentru că în zilele de sărbătoare surprizele se țin lanț, prin lunetă, la marginea stufului, la 200-300 metri distanță, „un burduf” cu pene se umfla, pregătit să scoată mugetul. Buhaiul a fost deconspirat! Asta da zi a Păsărilor. Fiind vorba de un animal timid, ce se camuflează foarte-foarte ușor, l-am privit minute în șir (mai bine de jumătate de oră), știind că e o ocazie rară.

Buhai de baltă într-o poziție ce-i deconspiră prezența
O poziție tipică, cu ciocul în sus, în care camuflajul este evident

Ne îndepărtăm și continuăm căutările. Nu aveam de unde ști ce ne mai iese în cale (sau pe deasupra noastră).

Berzele negre

Printre alte zburătoare, unele mai mici, altele mai mari, am văzut zburând dinspre un mal spre celălalt două berze negre (Ciconia nigra). Fiind mult mai puțin comune decât barza albă, dar și mai elegante și sfioase, orice întâlnire cu barza neagră e o sărbătoare. Doar că surprizele nu se opresc aici: în zbor observăm că una dintre berze este inelată. Cu jumătate de an în urmă, tot la Mândra, am mai găsit o barză inelată (am și scris despre ea: 66VH: Poveste cu o barză neagră). Distanța era mare, unghiul prost, lumina la fel, pozele pentru identificarea scrisului de pe inel erau destul de greu de făcut. Prin lunetă părea un OH31. Noi ne-am îndepărtat, berzele s-au mutat și și-au continuat activitatea: s-au hrănit. Schimbându-și locul, lumina era o idee mai bună, astfel încât scrisul de pe inel aproape că a fost descifrat (nu în teren, ci după aceea, acasă, cu ajutorul lui Szilard).

Și poveștile s-ar putea încheia aici: 1 aprilie, Ziua Internațională a Păsărilor, migrație activă, multe păsări, un buhai de baltă deconspirat și două berze negre, dintre care una inelată. Dar când vorbim de inele, povestea se încheie mereu mai târziu.

Polonia – România via Ungaria

La o lună distanță, într-o după-amiază, deschid mail-ul și singurul mesaj necitat era de la Polish Bird Ringing Center. A sosit fișa păsării (inel 13HO). Barza a fost inelată ca pui, pe 13 iunie 2020, în sudul Poloniei (WOLICA, ŁUBNICE, ŚWIĘTOKRZYSKIE), în pădurile de la marginea unei localități cu …250 de locuitori. 87 de zile mai târziu pasărea a fost observată la 354 kilometri distanță, în estul Ungariei (JASZ-NAGYKUN-SZOLNOK, HUNGARY). Așadar: la 1022 de zile de la inelare și la 545 de kilometri distanță, pasărea era bine-sănătoasă, la lacurile de la Mândra (jud. Sibiu).

A fost a doua regăsire proprie, după cealaltă pasăre, tot barză neagră (inel 66VH), dar inelată în Cehia.

Frumusețea ieșirilor (fie pe baltă, fie prin păduri sau pe munte) este că niciuna nu seamănă cu cealaltă: întotdeauna ceva este diferit.

Loading

Bogdan Federeac
contact@fede.ro
M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie. Scriu prin reviste din 2003; Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală; În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri. Din primăvara lui 2015 am început să cartografiez România frumoasă, România mea

Lasă un răspuns