În această campanie electorală m-am ferit să scriu pe blog despre politică. Am fost atât de scârbit încât abia am mai scris ceva pe aici. În offline, în schimb, am purtat destul discuții și dezbateri despre candidați și posibile rezultate. Un lucru l-am zis de la început: fără o prezență de 60% avantajul va fi de parte lui Ponta. Nu am încredere în Facebook, gașca internautică e prea mică.
Duminică am așteptat cu sufletul al gură statisticile despre prezență la vot, iar până la amiază, când se tot afirmă că prezența e mai bună decât în 2009, am crezut că oamenii s-au deșteptat. Știam că românii s-au săturat de pomeni, că profesorilor le este scârbă de cei 150 de euro anunțați în campania electorală, la fel și medicilor de cei 100 de lei impozitabili sau săracilor de ajutoarele UE date la final de an. Nu am auzit pe nimeni în jur votând cu Ponta sau Tăriceanu. Duminică noapte adorm cu puțin înainte de ora 2.00, când BEC-ul dădea rezultate parțiale. Știam de toate sondajele, de toate exit poll-urile și numărătorile paralele. Îmi conveneau de minune cifrele care îl scoteau pe Ponta cu vreo 37%, Iohannis cu 32%, iar pe Monica Macovei pe poziția a treia. Părea un semn de normalitate. Deși.
Am votat în Sibiu, pe listele speciale. Când am ieșit din secție, aflată aproape de centrul orașului, a intrat un grup, de vreo 30 de persoane, un grup omogen, dar cam debusolat. Pe fața lor scria Ponta. Imediat ce au intrat în școală s-au grupat câte 3-4, să nu bată la ochi și s-au dus la vot. Ieșind din secție căutam din privire microbuzul sau autocarul care i-a adus. Dar nu a fost așa. În fine, am uitat să precizez că în drum spre secția de votare Sibiu era împânzit de autocare din alte județe cu celebra hârtie „Cursă ocazională” lipită de parbriz. Mult mai multe decât într-o altă duminică frumoasă. Ajungem la Sala Thalia. Parcarea era plină cu autocare cu numere de Argeș, Caraș, Vâlcea, Buzău. Unul dintre prietenii cu care am fost la vot nu mai suportă. Scoate telefonul și sună la 112. Cei de la București când aud de autocare suspecte oftează și fac legătură cu Sibiul. „Nu plec nicăieri, voi rămâne aici până la sosirea echipajului”. În vreo 10 minute ajunge echipajul. „Denunțătorul” este chemat, i se cere buletinul, că așa e procedura, apoi se trece la verificarea actelor autocarelor din parcare. Șoferii erau nervoși. La fel și turiștii care, la văzul polițiștilor, stăteau pitiți pe după copacii din parcul alăturat. Plecăm la o cafea. La 5 minute echipajul de poliție era în Piața Mare: au stat în parcare și au făcut verificări doar cât am stat și noi acolo.
După aproape 24 de ore: peste 9.5 milioane de români ieșiți la vot. Ponta 40 % cu virgulă, Iohannis 30 % cu virgulă. 2.44% voturi nule și circa 1 milion de voturi pe listele speciale. Dar premierul țării, prezent în platoul Antenei 3 spunea că este imposibil turismul electoral, că declarațiile pe propria răspundere erau scanate și introduse în bazele de date, astfel încât să nu poți vot de două ori. Mira-m-aș!
Credeam că nu există tot felul de baze de date, dar sâmbătă am văzut că Autoritatea Electorală Permanentă îți dă posibilitatea pe propriul site să îți introduci CNP-ul și numele de familie pentru a afla secția unde votezi. Alo! Vreau ca atunci când votez să să consemneze și electronic asta, să nu pot ieși din secția de vot, să-mi dezlipesc abțibildul de pe spatele buletinului ca apoi să votez în altă secție. Și mi-am mai dori ca peste două săptămâni să fie filtre în fiecare ieșire și intrare în oraș, să fie căutați și în fund cei care merg cu autocarele „cursa ocazională”.
Am motivele mele pentru care am lăsat Moldova deoparte. Și am fost al dracului de bucuros când am aflat că în municipiul Iași dreapta a avut scor mai bun ca stânga. Dar nicio veste nu este bună până la capăt: pe județul Iași stânga a avut 14% mai mult. Dar apoi te uiți la Vaslui: Ponta peste 54%. Când vor fi publicate și analizate toate datele acestui scrutin vom avea un tablou foarte frumos: electoralul pontist este cel care ne ține în urmă.
Și tot nu înțeleg de ce pușca mea nu iese lumea la vot? Încă dinainte de a începe campania electorală știam că dacă prezența la vot va fi de minimum 60% România se va îndrepta spre normalitate. Continui să cred că 60% reprezintă pragul (mai mult psihologic) care ne-ar ajuta.
Postarea aceasta am scris-o luni, 3 noiembrie 2014, a doua zi după vot și am păstrat-o în draft pentru că nu am vrut să (re)aduc politicul pe blog până după alegeri; probabil nu ar fi fost publicată dacă nu vedeam atacurile josnice din presă, cum că autocarele ce au cutreierat țara au fost cu votanții lui Iohannis.
