Ieri am afirmat cu mâna pe inimă că „practicile comuniste nu au pierit”. Am pornit de la şedinţa comună a guvernelor României şi Republicii Moldova. În jurul orei 14.40 m-am aşezat lângă mâna de oameni care protestau în faţa Universităţii „A.I.Cuza”, aşteptând momentul în care Mihai Răzvan Ungureanu, omologul său şi toţi miniştrii aveau să iasă din Universitate. Imediat după ora 15.00, au început să iasă, unul câte unul, toţi miniştri. La urmă, hop şi Mihai Răzvan Ungureanu. Fix atunci, un tramvai a fost oprit de poliţişti în dreptul Universităţii, deci între protestatari şi premierul român. Exact ca la penultima şedinţă de Guvern care a avut loc la Iaşi. Nimic nou sub soare. După ce că pe o suprafaţa de 100 metri pătraţi erau aproape 50 de jandarmi, poliţişti şi agenţi de la diferite servicii de pază şi protecţie şi doar 25-30 de protestatari, poliţiştii s-au gândit că un tramvai ar fi scutul perfect pentru fostul şef SIE. Nu de alta, poate cei care protestau era înarmaţi cu ouă clocite, dar la ce preţuri au acum ouăle, şansele erau minime. În fine, trec peste acest episod. Cum spuneam, practicile comuniste nu au pierit.
După ce premierul a urcat în maşină, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, s-a apropiat de protestatari să-i asculte şi să le vorbească. Degeaba le-a spus că este loc la masa negocierilor, că ar fi bine să renunţe la proteste pentru că ieri nu era doar Guvernul României prezent la Iaşi, ci şi cel al Republicii Moldova şi nu aşa trebuie să ne comportăm când avem oaspeţi. Degeaba i-a ascultat pentru că el nu a fost ascultat când explica oamenilor că poate rezolva doar probleme de jutiţie, nu şi pe cele sociale. Nu fac politică, dar omul s-a comportat impecabil. A fost singurul ministru care a ieşit ieri să le vorbească oamenilor din stradă, i-a ascultat, a încercat să le vorbească. Dar toate ăstea degeaba pentru că s-a dovedit că acei oameni nu ştiau ce vor. „Am terminat facultatea acum 4 ani şi acum nu am unde să muncesc”, replica un tânăr furios. „Şi în toţi aceşti 4 ani, ţi-ai căutat de muncă şi nu ţi-ai găsit?”, a venit întrebarea lui Cătălin Predoiu. Nu a primit un răspuns din partea tânărului ci o altă întrebare: „Dom’le, tu ştii cât mă costă pe mine întreţinere?” Să nu fim absurzi. Nici măcar un şef de bloc nu ştie costurile întreţinerii pentru fiecare familie din blocul respectiv (de aceea are listă şi tabel); cum ai vrea ca un ministru să-ţi ştie costurile întreţinerii? Nu mai intru în detalii, dar acei oameni chiar nu ştiau ce să ceară; protestau doar de dragul protestului şi al momentului favorabil. Erau douăzeci şi ceva de voci distincte. Aşa nu rezolvi nimic. Când răsună o singură voce, ai şanse să te faci auzit, când răsună mai multe, din cauza zumzetului nu se va înţelege nimic. Şi pentru că oamenii respectivi nu ştiau ce să ceară, ajung la vorba unui prieten: „Când copilul nu ştie să ceară ţâţa mamei, vine ta-su şi-i dă m**e”. Şi-i dau mare dreptate prietenului. 
