Casa fleacurilor, cea de-a patra carte a Ritei, a ieșit recent de sub tipar și a fost lansată sâmbătă, 19 noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus. Din entuziasmul editorului Claudiu Komartin și al scriitorului Radu Vancu, cei doi vorbitori de la lansare, pare că acest volum este și cel mai bun de la debut. Poate că nu-i doar cel mai bun volum de la Sevraj (2006) încoace, ci unul dintre cele mai bune cărți de poezie apărute în ultimii ani. Nu mă credeți? Căutați cartea, citiți-o, apoi veniți cu contraargumente.
Casa fleacurilor poate fi cumpărată din librăriile din această listă sau direct de pe site-ul Casei de Editură Max Blecher.
Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets
Rita va citi din Cartea fleacurilor la cea de-a 14-a ediție a clubului de lectură Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets. Nu va citi singură, ci alături de poetul turc Gökçenur Ç. Çelebioğlu. Evenimentul care va avea loc pe 25 noiembrie, începând cu ora 18.00 în Tipografia din Brașov este moderat de Robert G. Elekes și Claudiu Komartin.
Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets. Gökçenur Çelebioğlu & Rita Chirian (event-ul de pe Facebook)
Afișul este realizat de Ramona Hărșan
crab
laudă lumii mutilate. amintește-ți zilele lungi, acasă, urzicile proliferând cu metodă. pe unul dintre noi l-a așteptat un drum lung. ai văzut rătăciții, ai îngânat și tu cântecele de bucurie. amintește-ți că suntem contabili și ne-am îngropat tații în cer; cineva bun și cuminte i-a spălat și i-a mângâiat pentru noi. de atunci, ușa se deschide pentru oaspeți pe care nu ne amintim să-i fi chemat. îi vedem urmând tabele riguroase, ca pentru recepții de nuntă. sunt fiicele noastre monstruoase, mici rădăcini care nu sorb lapte, picioare scufundate în puf de găină. ele au fiecare, înăuntru, câte o mireasă foarte slabă. aici nu este nici umbră, nici tulburare, de aceea aruncăm alcătuirile-n aer, prea sunt aproape: înnăscută, neîncrederea a fost, până la urmă, ratificată, despărțirile s-au făcut frumoase jucării lenevind în atmosfera triumfală de singurătate și frică. abia aceste lucruri au amintit, cu adevărat, de limită, cea care a pornit dinspre margine spre gol; acum, o altă mână va ghida mâna, și, dintre toate deznădejdile, reîntoarcerea în vizuina pentru femei și neveste trebuie să fi fost cea mai strălucitoare, atât de frumoasă că e o tortură să o descriem. atât de frumoasă că nu mai poate să se îndepărteze de noi, limba noastră încurcată în lucruri. amintește-ți că trebuie să te întorci ca să vezi casa în flăcări. amintește-ți că ai crezut, dar nu vrei să fii, laudă lumii mutilate.
fotografie mișcată
și dacă inima păsării colibri bate de 1000
de ori pe minut nu-și zice sunt obosită? –
inima mea bate foarte, foarte repede? –
pasărea echilibru înlăuntrul tornadei de aripi.
elefanții se întorc an de an în locul în care a murit puiul.
nu-mi amintesc cum a căzut
umbra, dar știu
numărul de înmatriculare al mașinii
care a claxonat mult dup-aceea.
sunt animalul îndemnat să trăiască –
spui, răceala păsării e clinică &
uite, câtă culoare în pierderea aderenței –
aici, în lumea fixă – eu, mie, al meu –
& ce mare inima ta în moarte –
(noi conversații informale)
mă uit la mașinile care trec și vreau să știu ce
simt mașinile care trec – și cât de frumos
urcă apele morții
în hipocamp – și câte
reprezentații
despre a fi
singuri
aerul e deja respirat
mie povara sănătății tale
animale cu rană
scoți un scaun și-n locul lui se-așterne lumina
scoți un cuier și-n locul lui se-așterne lumina
scoți o pernă și-n locul ei se-așterne lumina
când m-am născut am venit dintre morți
cât e repetiție
în leacurile simple
în leacurile care
nu vindecă ce
aștepți
Ilustrația copertei este realizată de Ilinca Pop
