Ca unul dintre milioanele de români (cred) care câștigă lei, dar are de plătit chiria în euro, mă declar sătul de toate mizeriile care trec de Parlament cu titlu de lege. Euro ăsta e tare. Face legi și face ordine în viața oamenilor. Hopa, crește euro, crește prețul la gaz și energie electrică, creșteri ce duc automat spre creșterea prețurilor la toate produsele. Să-i zicem acestui curs euro t, iar creșterii t+1. Vine un moment în care cursul euro scade și revine la acel t. Celelalte prețuri rămân pe loc. Ați auzit vreodată ca prețurile să scadă pentru că a scăzut euro? Apoi euro scade la t-1. Prețurile-s la fel. Și urmează momentul când euro devine iar t. Cresc prețurile. Euro devine t+1, cresc iar prețurile; euro ajunge la t+2, iar prețurile explodează. Și vine momentul când euro ajunge iar la t. Și nu se întâmplă nimic. Asta-i economia, asta-i capitalismul. Fluctuațiile cursului euro duc la creșteri repetate de preț, astfel încât orice scădere de TVA și orice creștere salarială nu se simt. Te simți mai bogat că a scăzut TVA-ul la alimente și că au crescut salariile? Știam eu că nu.
Trecând peste această lungă introducere, pare-se că ceva va scădea de la 1 ianuarie 2016, prețul la energia electrică. Fac o mică paranteză: se consideră că prețul la energie în Germania este printre cele mai mici din lume. Asta pentru că numărul panourilor fotovoltaice și a centralelor eoliene este în continuă creștere. Germanii își doresc ca până în 2050 toată energia să fie obținută din surse regenerabile. Revenind. Pentru că tarifele de distribuție a energiei electrice vor scădea în medie cu 12% de la 1 ianuarie 2016, iar tariful de distribuție reprezentând 40% din factura finală, de la începutul anului viitor facturile se vor reduce cu 4-5%. Deși sunt absolvent de filologie, mai știu ceva matematică, iar procentele cu care vor scădea facturile mi se par scoase din burtă: nu există niciun raport de proporționalitate, nici directă, nici inversă cu celelalte cifre. Ideea e alta: distribuitorii de energie spun că din cauză acestor scăderi va scădea și calitatea, că or să fie mai multe pene de curent șamd. Ceea ce este o aberație: profitul distribuitorilor de energie este imens, la fel ca și profitul statului (bani încasați la buget prin toate taxele și accizele care apar pe factură și pe care nu știm să le citim).
Am lăsat pentru final câteva altfel de concluzii. Dacă am fi trăit în Islanda ni s-ar fi părut că am avea mai mulți bani. Acolo energia termală e la putere (un fel de centrale de apartament de la noi). Costurile cu facturile sunt mici. Valabil și în Australia, o țară care se bazează într-o proporție foarte mare pe energia solară. Eu zic așa: nu suntem islandezi și nici australieni, suntem români. Exercițiu de imaginație: să zicem că tu ai 26 de ani și lucrezi. Dar stai în chirie. Și fumezi. Stai într-o garsonieră pe care dai 150 euro. Cu gazul, curentul, apa și gunoiul sari de 200 euro. Fumezi un pachet de țigări pe zi. La un preț mediu de 15 lei per pachet * 30 de zile: încă 100 de euro. Chiria + cheltuielile și viciul îți mănâncă 300 de euro lunar. Nu spunem că trebuie să mai mănânci și că trebuie să te îmbraci sau că răcești sau nu-mai-știu-ce. Salariu minim pe economie este 1050 lei, dar tu iei în mână 777 RON, adică undeva la 170 de euro. E doar un exercițiu de imaginație. Și e dureros. Viața în România chiar e scumpă.
Și ca să vedeți de unde am plecat și unde am ajuns: eu doream să scriu despre cât de mari sunt facturile și cum ar trebui să facem să mai reducem din costurile lunare; doream să spune câte ceva și despre avantajul instalării de panouri fotovoltaice și despre cât de rentabile sunt centralele de apartament și despre cum trebuie să facem mici sacrificii pe moment pentru a avea viața mai ușoară pe urmă. Dar m-am lungit cam mult și voi reveni la aceste subiecte cu altă ocazie.
