De mai mult de o lună și jumătate sunt în Sibiu, dar mai primesc telefoane sau mesaje de la cunoscuți care mă întreabă dacă nu ies la o bere sau la o cafea. Nu am strigat în gura mare că am plecat și din cauza asta se ajunge la confuzii. La fel cum am rude în Sibiu și în apropiere cu care încă nu m-am văzut, ei find uimiți că a trecut deja ceva timp de când sunt aproape de ei și nu le-am dat niciun semn.
Și mă întreabă prietenii și frații dacă nu mi s-a făcut dor de Iași, orașul care „mi-a mâncat” șase ani din viață. Și nu știu cum să interpretez răspunsul meu care întotdeauna este „nu”; nu mi s-a făcut dor de Iași, poate puțin de oamenii de acolo. Sibiul e fain, oamenii sunt faini, mediul este mai mult decât ok, sunt tot felul de activități interesante, multe localuri cu multe clase peste cele din capitala Moldovei. Și nici nu mă simt străin sau marginalizat, venind din altă zonă a țării. Paradoxal, din 4 frați, câți suntem, doar frate-meu a mai rămas aproape de părinți, dar și el la peste 110 kilometri distanță (Suceava). Eu la Sibiu, o soră la Giurgiu, cealaltă soră în Italia. În urmă cu 8 ani părea totul altfel: eu și o soră eram aproape de părinți, o soră la Iași și fratele la Suceava. În 8 ani ne-am împrăștiat toți.
Și nu sunt singurele schimbări. Nici taică-meu nu mai face ceea ce făcea acum 8 ani, când era mecanic, la fel ca în urmă cu 30 de ani. Acum s-a liniștit la țară, unde are grijă de animale și pământ, nu mai umblă cu vestitele truse de scule. Doar maică-mea face același lucru, de peste 30 de ani. Și mă doare când știu că niciunul nu este pensionar că după decenii de muncă ar fi meritat și ei ceva liniște.
Și mă îngrijorează cu tot urcă vârsta de pensionare pentru că statul este incapabil să se descurce cu resursele pe care le are. Oricum, în ritmul de azi nu vor mai exista nici angajații care să susțină statul și dacă se va continua exploatarea sistematică celor deja angajați, nu vom mai avea nici pensionari. Guvernanții încă nu au înțeles că una dintre cele mai importante resurse, dacă nu chiar cea mai importantă resursă pe care o are statul, este dată de oameni.
E an electoral, e an de schimbări și de luat decizii: m-am mutat din Iași în Sibiu, dar dacă puterea nu cade în alte mâini, la fel cu mulți alții va trebui să mă gândesc să mă mut din nou, dar de data asta în afara granițelor.
