Cetatea dacică de la Tilișca: pe urmele comorilor ascunse

Când vorbim de cetățile dacilor ne ducem cu gândul la complexul de fortificații din munții Orăștiei. Dar dacii nu au locuit doar în munții Orăștiei. Triburile geto-dacice au fost numeroase și au ocupat un areal extins. Cercetările arheologice ne ajută să conturăm o schiță a spațiului locuit „de cei mai viteji și mai drepți dintre traci”, dar nu un tablou detaliat. Cetățile dacice nu înseamnă doar ziduri de piatră și murus dacicus. În județul Botoșani, spre exemplu, în localitatea Stâncești, există niște valuri ciudate de pământ ce au fost cercetate în anii 1960-1970. În urmă cu 2600 de ani acolo erau două cetăți de pământ dacice. Cetățile erau aproape lipite una de cealaltă și se întindeau pe circa 45 de hectare (doar circa 10% din suprafață a fost cercetată). Astăzi nu mai există decât niște exponate în muzee și câțiva localnici care să vorbească de cetățile dacilor.

Cel puțin o cetate dacică se află și pe teritoriul județului Sibiu, mai exact pe  dealul Cățânaș – Tilișca. Este vorba despre singura cetate dacică cercetată din județul Sibiu. Dacă mai sunt cetăți dacice prin județul Sibiu înseamnă că nu s-a apucat nimeni să le dezgroape (unii spun că și la Tălmaciu – Landskrone cetatea medievală este amplasată pe urmele unei cetăți dacice).

Până la poalele Dealului Cățânaș (Cățănaș) se ajunge cu mașina, iar până la cetate trebuie urmat un traseu de maximum jumătate de oră.

Nu vă așteptați la măreție, cetății de la Tilișca i-a apus demult măreția, fiind distrusă de către romani imediat după victoriile lor din războaiele cu dacii.

Toponimie locală și comoara de negăsit

Ca în toată Mărginimea Sibiului și la Tilișca legendele circulă libere. Două dintre legende sunt legate de aurul dacic și tribunul Marcus Tiliscus. Una dintre ele spune că Marcus Tiliscus a cucerit cetatea dacică și, cu ordin direct de la împăratul Traian, a căutat comoara îngropată de daci. Dar nu ar fi găsit comoara între zidurile cetății. Dezamăgindu-și împăratul, Marcus Tiliscus nu s-ar mai fi întors la Roma, ci s-a stabilit într-un sat din apropierea cetății. De la Tiliscus ar proveni și numele satului. Conform celei de-a doua legende, Marcus Tiliscus ar fi căutat luni în șir comoara dacilor pe dealurile din jurul cetății de la Tilișca. Chiar dacă nu a găsit-o, tribunul roman s-ar fi îndăgostit de una dintre fiicele lui Decebal. Tiliscus s-a căsătorit cu femeia ce se ascundea în cetatea de pe Dealul Cățânaș, iar primul copil, o fată, a fost numită Tilișca, nume ce s-a transmis localității.

Sâmburele de adevăr

Legendele locale par să fie inspirate dintr-o realitate a vremii. Cetatea de pe Dealul Cățânaș, alături de cele de la Grădiștea Muncelului și Lundești (Hunedoara) și cea de la Poiana (Galați), era una dintre cetățile dacice în care să băteau monede. În urma săpăturilor arheologice de la Tilișca s-au descoperit mai mulți denari romani (originali și imitații dacice), dar și 14 stanțe (matrițe) folosite pentru baterea denarului roman. Nu e de mirare că și astăzi sunt persoane care merg pe Dealul Cățânașului și caută comoara ascunsă de daci.

Singura cetate dacică cercetată din județul Sibiu

În anul 2007 (și după) s-a încercat introducerea cetății dacice de la Tilișca în circuitul turistic național. S-a stabilit traseul, s-au pus indicatoare, dar și câteva pancarte cu descrierea obiectivului.

Iată textul de pe prima placă de identificare:

Comuna Tilișca face parte din microregiunea Mărginimea Sibiului având în componență două localități: Tilișca și Rod. Localitatea Tilișca – reședință de comună, este înconjurată de patru dealuri, toate dând așezării aspectul unei mari și inedite fortărețe naturale: Cățânașul (717 m) spre nord, Plaiul (929 m) spre est, Pleșa (945 m) spre sud și Cetatea (712 m) spre vest. Între acestea, pe plaiuri, există o rețea deasă de poteci și drumuri de care, folosite pentru legătura între diferite locuri și proprietăți.

Traseul spre cetatea dacică este amenajat fiind marcat cu săgeți indicatoare pentru drumeție; aleea pietonală urmărește coama dealului Cățânaș și trece peste cumpăna apelor celor două mari bazine hidrografice din Transilvania: al Oltului și al Mureșului.

În anii 1957-1958 a fost reperată și identificată așezarea fortificată dacică de pe dealul Cățânaș, în vestul localităților Tilișca și Galeș. Ea ocupă platoul superior al dealului și se întinde pe pantele de V și de N ale acestuia. Săpăturile au pus în evidență trei faze de locuire: hallstattiană, Latene înainte de fortificare și Latene întărită.

Sistemul de fortificații constă din două centuri de apărare ridicate pe versantul nordic. Atât valul exterior, cât și cel interior pot fi urmărite ușor pe teren. Pe platoul superior au fost cercetate două turnuri-locuință de tipul celor de la Costești și Căpâlna. Pe terasele amenajate între cele două linii de apărare au fost construite locuințe, ateliera sau construcții pentru uzul gospodăresc.

Puținele cercetării sistematice au dus la descoperirea de monede, morminte de incinerație, podoabe, unele și cea mai importantă descoperire într-un vas ceramic: 14 stanțe (matrițe) monetare pentru baterea dinarului roman.

Vestigiile de pe dealul Cățânaș pot fi considerate cele mai vechi din județul Sibiu, așezarea fiind distrusă în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului II d.Chr.

Există și un al doilea panou care conține informații despre

Tilișca „Cățânaș” Cetatea Dacică

Valențele strategice ale dealului Cățănaș – cu altitudinea sa de 716 m, ce asigură o vizibilitate optimă asupra celor două depresiuni învecinate și pantele sale abrupte pe trei dintre laturi – au fost de timpuriu remarcate și exploatate de locuitorii acestor meleaguri. La începutul primei epoci a fierului cca. 1050 î. Hr. o comunitate locală de traco-daci a ridicat primul sistem de fortificare, construind valul exterior în lungime de aproximativ 1260 m și transformând astfel jumătatea superioară a Cățănașului într-o cetate ce a dăinuit circa 500 de ani. Vestigiile civilizației făurite de ei constând din locuințe, unele, arme, vase ceramice, deși au fost în mare parte deranjate de locuirile ulterioare, sunt deosebit de bogate.

După o întrerupere de aproximativ două secole, în jurul anului 300 î. Hr., vechea cetate din prima epocă a fierului va fi din nou locuită de o comunitate dacică. Perioada de maximă dezvoltare a ei începe însă în secolul I î. Hr. și confirmă neîntrerupt până la războaiele daco-romane de la începutul celui de-al doilea secol al erei creștine. În această perioadă a fost consolidat și înălțat valul exterior, a fost amenajat un al doilea sistem de fortificare prin realizarea unei borduri consolidate cu piatră la marginea platoului superior, în lungime de aproximativ 730 m, a fost amenajată intrarea în clește de pe latura de nord și au fost construite două turnuri-locuință. Spațiul interior al cetății a fost terasat amenajându-se peste 20 de terase pe care s-au construit zeci de locuințe și ateliere. Astfel cetatea devine un important centru politic și militar-strategic dar și unul de producție meșteșugărească și de schimburi. Cucerită și distrusă la războaiele daco-romane ea nu va mai fi locuită în epocile următoare.

De astfel de imagini ai parte atunci când ajungi la Tilișca aproape de asfințit:

Tot la Tilișca, pe Dealul Cetății, există ruinele unei alte cetăți, din perioada medievală (aprox. sec. XIV)

Vă recomandăm:

• Documentarul „Biserici fortificate ale sașilor din Transilvania” produs de Noi Media Film (cu subtitrare în română, engleză, franceză, spaniolă, italiană, germană). Click pentru a-l comanda.

• Abumul „Transilvania” de Florin Andreescu: Acest album de lux oferă o perspectivă completă asupra regiunii Transilvaniei, neignorând niciuna dintre faţetele sale. Identificată cel mai adesea cu burgurile clădite după model german şi bisericile fortificate, Transilvania înseamnă mai mult decât atât. Descoperiţi celelalte atracţii ale sale în acest album inedit! Click pentru a-l comanda

• „Istoria Transilvaniei” de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan: „Toleranţa” transilvană a însemnat, în funcţie de realitate, dar şi de interpretarea fiecăruia, acceptare şi respingere în acelaşi timp, primire şi excludere, egalizare şi segregare, dând societăţii o formă şi o funcţionare sui generis. Cartea aceasta îşi propune să arate cum s-a putut produce acest lucru de-a lungul timpului, care au fost priorităţile şi cum au evoluat lucrurile deopotrivă în context local, regional, naţional şi european. Click pentru a o comanda

• „Transilvania. Un patrimoniu în căutarea moștenitorilor săi” de Sergiu Nistor