Comori mai puțin cunoscute: biserica de Piatră din Strei (sec. XIII)

Deși apare cu o siluetă exotică pentru turiștii care rătăcesc prin județul Hunedoara, biserica de piatră din Strei se alătură grupului de biserici din piatră foarte vechi, dar prea puțin cunoscute: cea din Densuș, cea de la Sântămăria Orlea, Geoagiu Băi, Streisângiorgiu, Peșteana, toate fiind din Țara Hațegului, la distanță mică una de cealaltă (și putem adăuga, tot din județul Hunedoara: biserica din Gurasada, Schitul Colț, biserica din Crișcior, cea din Lesnic, din Râu de Mori, Ribița, cea din Ostrov, toate de piatră și toate mai vechi de șase secole) .

Biserici de Piatra – DENSUS & STREI – aerials from Ghid Video Turistic on Vimeo.

Din bisericile amintite din Țara Hațegului, cea mai cunoscută este cea de la Densuș. Și, în afară de cea de la Sântămărie Orlea, toate par capele cneziale, având dimensiuni modeste, dar o vechime de invidiat pentru mult mai cunoscutele biserici și mănăstiri din Bucovina.

Ca și în cazul celei din Densuș, vechime bisericii din Strei nu este sigură: în timp ce unii consideră ca fiind construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cei mai mulți cred că ea datează din jurul anilor 1270 (secolul al XIII-lea).

Biserica Strei – povestea de pe tabla ruginită de la intrare

Biserica monument istoric din Strei, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este unul din cele mai vechi monumente ale arhitecturii românești medievale, datând de la sfârștiul secolului XIII. Biserica ortodoxă, clădită din piatră, prezintă un turn clopotniță pe fațada de vest, o navă scurtă cu plafon de scânduri și un altar dreptunghiular boltit în cruce pe nervuri.

Pictura acestei ctitorii cneziale datează de la mijlocul sec. al XIV-lea, fiind realizată de un grup de pictori, numele meșterului principal fiind identificat în absida altarului unde își are portretul, însoțit de inscripția „Grozie (fiul) meșterului Ivanis a pictat biserica”. Pictura este de tradiție romano-gotică, având un stil linear, caligrafic și cu remarcabile calități coloristice, precum și un profund simț al decorativului.

Din aceeași perioadă datează și picturile murale exterioare, astăzi neidentificabile.

Ansamblul mural este deosebit de valoros, el ilustrând ambianța artistica românească din provincia intracarpatică, aflată într-o zonă de interferență a sferelor culturale.

Pe locul unde se ridica monumentul medieval și în preajmă au fost descoperite vestigiile unei Villa Rustica romană.”

Deși a fost de la început ortodoxă, în secolul XV a devenit catolică, în secolul XVI a trecut la reformați, iar în secolul al XVIII-lea a revenit ortodocșilor.

Ctitorul bisericii ar fi boierul român Ambrozie, dar prima atestare documentară a lăcașului de cult a avut loc în anul 1392.Biserica nu a avut aceeași formă încă de la construcție. Turnul, nava și altarul, se crede, sunt din prima fază a construcției, pe când în secolul al XV-lea a fost adăugat un pronaos de piatră pe latura de vest, la care s-a renunțat în secolul XVII, când pe latura de nord s-a ridicat o capelă ce a aparținut de biserica reformată. Și la capelă s-a renunțat, spre sfârșitul secolul al XIX-lea. Interiorul bisericii este pavat cu cărămizi romane (la fel ca la biserica din Sântămărie Orlea), nava este acoperită cu un tavan de scânduri, iar Altarul dreptunghiular este acoperit cu o boltă în formă de cruce. Dacă acum intrarea în biserică se face printr-o ușă din latura de sud a navei, înainte intrarea se făcea pe sub turnul clopotniță, printr-o ușă încoronată de un arc frânt, iar arcul fostei uși încă păstrează o parte din veștmântul exterior de frescă al bisericii.

În exterior turnul clopotniță încorporează un fragment de sarcofag roman.

Piesele romane folosite la construcția bisericii provin, cel mai probabil, de la acele villa romane descoperite în imediata apropiere a bisericii (au fost cercetate în anii 1969-1970 odată cu restaurarea bisericii; atunci s-au descoperit și 48 de morminte vechi).

Deși în biserică nu se mai slujește decât la hram (8 septembrie), pe ușa bisericii este trecut un număr de telefon al unui localnic ce stă aproape și poate veni să îți deschidă pentru a o vizita.

Vă recomandăm:

• Documentarul „Biserici fortificate ale sașilor din Transilvania” produs de Noi Media Film (cu subtitrare în română, engleză, franceză, spaniolă, italiană, germană). Click pentru a-l comanda.

• Abumul „Transilvania” de Florin Andreescu: Acest album de lux oferă o perspectivă completă asupra regiunii Transilvaniei, neignorând niciuna dintre faţetele sale. Identificată cel mai adesea cu burgurile clădite după model german şi bisericile fortificate, Transilvania înseamnă mai mult decât atât. Descoperiţi celelalte atracţii ale sale în acest album inedit! Click pentru a-l comanda

• „Istoria Transilvaniei” de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan: „Toleranţa” transilvană a însemnat, în funcţie de realitate, dar şi de interpretarea fiecăruia, acceptare şi respingere în acelaşi timp, primire şi excludere, egalizare şi segregare, dând societăţii o formă şi o funcţionare sui generis. Cartea aceasta îşi propune să arate cum s-a putut produce acest lucru de-a lungul timpului, care au fost priorităţile şi cum au evoluat lucrurile deopotrivă în context local, regional, naţional şi european. Click pentru a o comanda

• „Transilvania. Un patrimoniu în căutarea moștenitorilor săi” de Sergiu Nistor