M-am bucurat enorm seara aceasta când, încercând să văd ce mai este nou pe rețelele de socializare, am dat peste poza unui prieten și a logodnicei sale. Că sunt logodiți știam, nu a reprezentat asta o surpriză, cum nu a fost o surpriză faptul că se jucau pe Play Station. Surpriza a fost dată de descrierea pozei în care apăreau cei doi tineri îndrăgostiți: „Our home sweet home”. Abia la această descriere m-am bucurat. Pentru că i-am văzut pe canapea, în fața televizorului, în propria lor casă. Despre el știam că stă bine din punct de vedere financiar, că a înființat vreo două firme profitabile și că este acționar în alte câteva firme de succes. Din imaginea postată părea să fie vorba despre un duplex (probabil ultimul și penultimul etaj al unui bloc, sau ultimul etaj și mansarda), concluzie trasă datorită unui detaliu ce deseori scapă privirii: cumva în spatele canapelei, fix lângă peretele pe care erau ferestrele mari, se puteau observa balustrade de inox și trepte elegante ce făceau legătura între două încăperi aflate la etaje diferite. Asta pentru că e băiat deștept și nu și-ar fi luat un apartament care să aibă scări în spirală de la parchet până în tavan doar pentru impresii. Dar lăsăm gluma la o parte.
Îl știu pe tipul despre care am scris de fix trei ani (ne-am cunoscut în noiembrie 2012) și am colaborat cu el la primul său proiect. Cred că e mai mic decât mine cu doi ani, dar și cel puțin de două ori mai ambițios ca mine. Abia terminase liceul când s-a decis că a stat destul timp pe capul părinților și că trebuie să se întrețină singur. Prima afacere și-a făcut-o pe chestii ce ține de online: SEO și web design. Despre el chiar știu că o să citesc într-un ziar de business o poveste cu „a devenit milionar după ce în primul an de facultate a deschis un business cu nici 200 de euro”, pentru că asta este povestea lui. În primul an el a fost și patronul și angajatul și PR-ul firmei și SEO manager și web designer-ul și tot ceea ce mai trebuia. După un an s-a asociat cu un tip și au început să-și împartă sarcinile. În primăvara acestui an și-a deschis un holding în care sunt șapte firme și peste 50 de angajați. Încă nu are 24 de ani, dar și-a cumpărat casa viselor sale fără împrumut bancar și fără ajutorul părinților. Încă nu are 24 de ani și a creat peste 50 de locuri de muncă (iar numărul este în continuă creștere). E mai mic decât mine cu doi ani, dar este de cel puțin de două ori mai ambițios decât mine. Eu încă stau în chirie într-o garsonieră și mă uit la poza în care se văd doi tineri și niște balustrade în colțul fotografiei și mă întreb de ce nu pot fi mai ambițios.
