Nu mai este o surpriză pentru nimeni afirmația că trăim vremuri zbuciumate. Dacă este să luăm doar acest an, de la atacul de la Charlie Hebdo, la valurile de migranți, până doborârea avionului rusesc de către teroriști și atacul de la Paris, e clar că europenii trec prin momente dificile. Dacă la evenimentele de mai sus le adăugăm și cele de pe plan local, de la tragedia din Colectiv și schimbările politice, situația nu este prea roz nici pentru noi, românii, parte integrantă din Europa. Adăugăm la cele enumerate deja incidente din ultimii 15 ani precum atacul de la World Trade Center și cele de la metrourile din Spania și Londra și obținem un nou aspect, cel al terorii. Nici bine Europa nu și-a revenit din spaima atacurilor de la Paris că o alarmă cu bombă a evacuat stadionul din Hanovra. S-a instaurat teroarea. Teroriștii câștigă și fără a mai acționa. Au lovit unde a durut mai tare, iar spaima ca atacurile să se repete este transformată în teroare. În România localurile se închid, începi să devii circumspect atunci când intri într-o clădire, te interesezi de măsurile de siguranță din blocul în care locuiești, îți instalezi camere de supraveghere exterior sau interior și îți cumperi extinctoare, chemi electricianul să îți verifice instalația electrică și stai cu inima cât un purice atunci când centrala de apartament scoate sunete ciudate.

Suntem obișnuiți să spunem „las-o, bă, că merge așa”, dar după ce vedem câte tragedii se pot întâmpla, regândim toată strategia. Începi să realizezi cât de scurtă este viața și iei în calcul toți factorii de risc. Uneori crezi că nu ție ți s-ar putea întâmpla ceea ce vezi la știri. Dar când cercul se restrânge, iar tragediile nu se întâmplă doar în alte țări, ci și în România sau când crimele nu sunt doar în alt județ, ci chiar în orașul tău, pe strada da, îți schimbi ușa de la intrare, îți montezi camere de supraveghere interioare și exterioare, începi să devii suspicios și ești gata să suni la 112 pentru orice ți se pare suspect.

Este bine când oamenii sunt solidari, păcat că sunt așa doar în urma unor tragedii, la fel cum este bine să ții la siguranța ta și a familiei tale, dar nu doar după ce se întâmplă ceva în imediata apropiere. Dacă ar trebui să ne obișnuim cu un gând, acesta ar fi că întotdeauna este mai ușor să previi ceva decât să tratezi consecințele.

Loading

Bogdan Federeac
contact@fede.ro
M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie. Acum sunt student la Ecologie și Protecția Mediului; Scriu prin reviste din 2003; Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală; În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri. În ultimii ani am început să fiu mai interesat de munți și păsări

Lasă un răspuns