Brumărița de stâncă e una dintre puținele specii de păsări pe care le poți întâlni în România în golul alpin. Pentru prima dată am reușit să văd (și să surprind) ritualul de curtare și împerechere. Specia este poligamă, iar masculul dintr-un teritoriu de cuibărire încearcă să se împerecheze cu toate femelele din acel teritoriu (există o ierarhie și un mascul alfa). Iar când apar puii, masculii hrănesc puii din toate cuiburile din acel teritoriu, chiar dacă puii nu sunt ai lor.
Cea mai interesantă descriere a speciei (bazată pe habitat) am întâlnit-o în „Ghidul pentru identificarea păsărilor” de Lars Svensson (cunoscut drept Ghidul Collins):
Când mergi pe terenul potrivit (regiuni alpine, n.r.) și una sau mai multe păsări de talia ciocârliei de câmp, compacte și mai întunecate, se ridică în zbor, variantele sunt puține: brumărița de stâncă, ciocârlia urecheată, fâsa de munte sau o presură. Dintre toate acestea, brumărița de stâncă este cel mai puternic și mai rapid zburător, cu ondulări line, asemenea unui sturz mic”
Poți afla mai multe despre păsări din „Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană” tradus în limba română de Societatea Ornitologică Română
