Xema sabini – pescăruș cu coada scobită
Ziua de duminică, 14 august 2022, a fost una interesantă. Venind de la Săveni (Botoșani) spre Sibiu, rețelele sociale duduiau (exagerez, pe câteva grupuri restrânse era agitația) de o descoperire interesantă. Cu doar o zi înainte, pentru prima dată, a fost observată o gaie cenușie (Elanus caeruleus) în Dobrogea (în apropiere de Vadu). A doua zi, pe Lacul Morii din București, Valentin Chiper fotografiase un pescăruș cu coada scobită (Xema sabini), observat pentru a doua oară în România, după prima apariție, în septembrie 2004, la Cipău, în județul Mureș (pasărea a fost găsită de Daróczi J. Szilárd și Ölvedi Szilárd). Un singur weekend, două apariții mai mult decât interesante. Dacă în cazul găii cenușii este vorba, probabil, despre o expansiune, în cazul pescărușului cu coada scobită situația este puțin diferită, fiind vorba despre o pasăre care cuibărește în nordul extrem (nordul Americii de Nord și nordul Siberiei). Ideea e că se cuvenea un twitch*; dacă păsările acestea au străbătut mii de kilometri să ajungă în România, pe noi ce ne-ar împiedica să le căutăm? Ne uităm la ceas, dăm 2-3 căutări pe google, am ajunge prea târziu dacă am coti dinspre drumul nostru spre Sibiu către București / Vadu. Ajungem în Sibiu, dormim câteva ore, ne trezim și urcăm în mașină.
*Twitch – modalitate de a observa o pasăre rară; după ce un ornitolog sau un păsărar observă o pasăre rară și face publică descoperirea lui, ceilalți care vin să observe pasărea (știind deja locația), fac twitch;
Uite-l!
Luni, 15 august, puțin după ora 9.00, pescărușul cu coada scobită era vizibil în lunetă și era stocat pe cardurile aparatelor foto. A urmat și a doua parte, deși șansele erau tot mai mici: drumul către Vadu, în căutarea găii cenușii. Weekend-ul prelungit (ziua liberă de 15 august) a dat puțin planurile peste cap. Bine, cu o zi înainte cineva (un fotograf îmbrăcat în camuflaj) s-ar fi apropiat prea mult de gaie, iar aceasta și-ar fi luat zborul și nu a mai fost observată. Așadar, nici noi nu am găsit-o (asta după ce la Vadu ne-am întâlnit cu Helen, Silviu și Lidia și am făcut, pentru scurt timp, echipă comună, ei fiind acolo de dimineață, căutând în continuu). După 23 de ore, eram înapoi în Sibiu: un twitch reușit, un altul ratat; bonus: coadă de 33 de kilometri pe Autostrada Soarelui (porțiune făcută în 1h 50 minute), două-trei coduri portocalii de vijelii și ploi torențiale și multă oboseală. A meritat! Clar!
Telefoane și noroc
Dar a fost atât de simplu? Înainte de a ajunge la București vorbeam cu George care apucase să vadă atât pescărușul cu coada scobită, cât și gaia cenușie. Când am ajuns la București, el era pe la Comana (căutând un cresteț). Ne-a indicat, încă de pe drum, locul unde el, împreună cu alți păsărari și ornitologi, văzuseră duminică pescărușul (dacă pescărușul a fost văzut, inițial, spre malul nordic al Lacului Morii, ulterior a fost văzut spre malul sudic). După ce am ajuns și am văzut pescărușul, îi trimit poze pentru confirmare; în același timp, George având semnal slab la telefon și net, i-am trimis și lui Cătălin (apucase să vadă și exemplarul din 2004) de la S.O.R. (Societatea Ornitologică Română) poze pentru confirmarea speciei. Confirmările au venit cam în același timp; mai mult, imediat a venit și mesaj de felicitare de la Cătă (văzuse confirmarea speciei pe grupul de Birdline, confirmarea postată de Cătălin). Primul obiectiv era atins. Dar nu era vorba doar de twitch și obiective, era vorba de frumusețea unui pescăruș arctic și de eleganța zborului său. A treia zi pescărușul cu coada scobită nu a mai fost observat; nici în a patra zi. Pare-se că norocul a fost de partea noastră.
Dar care este treaba cu acest pescăruș de apariția lui este atât de interesantă?
Pescărușul cu coada scobită / Pescărușul lui Sabine a fost descris pentru prima dată de naturalistul Joseph Sabine în anul 1819 (pe baza unor exemplare colectate de către fratele său, Edward Sabine, căpitan de navă, în anul 1818, de pe coasa vestică a Groenlandei);
Din Ghid pentru identificarea păsărilor (Collins) aflăm că pescărușul cu coada scobită (Xema sabini) „cuibărește în zonele arctice din N extrem al Siberiei și al Americii. Numeroase observații pe coasta de V a Europei în aug.-oct., mai ales când populația din America de N, migratoare prin mijlocul Atlanticului, spre cartierele de iernare (SV Africii), este deviată de vânt puternic.”
Iar din Gulls of Europe, North Africa, and de Middle East. An identification guide aflăm că: „pescărușul cu coada scobită este un rar vizitator al interiorului continentului european și unele exemplare hoinăresc spre Marea Mediterană și Orientul Mijlociu”.
De aceea este atât de interesantă apariția pescărușului cu coada scobită în România: pentru că este accidentală și pentru că nu se știe când sau dacă va mai fi observat în România.
Bravo !
Merci, Florin!