Întotdeauna m-a fascinat Mormântul Eroului Necunoscut. Pentru că un erou este discret, atât de discret încât nu îl recunoști.
Îl știți pe sociopatul și arogantul Adi Despot, solistul formației Vița de Vie. E un erou, zilele acestea s-a aflat, chiar dacă el era erou dinainte. Doar că toată lumea îl știa de ăla arogant.
Toate televiziunile și site-urile spun poveștile altor doi eroi: Adrian Rugină și Claudiu Petre. Ei au fost eroi și înainte de 30 octombrie, înainte de a-și pune în pericol viața pentru a-i salva pe alții. Și: câți dintre voi știați de existența celor doi eroi până să moară din cauza incendiului din Colectiv? Exact! Acum sunt eroi, va trece timpul, televiziunile își vor relua grilele de program obișnuite, rockerii vor redeveni pletoși nespălați și sataniști, familiile și prietenii își vor plânge morții, nimic nu se va fi schimbat. Catastrofa nu va fi doar cea de pe 30 octombrie, catastrofa va fi una continuă pentru că un post de vicepremier este mai scump decât o viață, pentru că 10-20-30 de vieți nu sunt la fel de valoroase ca un post de primar sau ca niște legi tâmpite sau ca niște legi tâmpite care nici măcar nu sunt aplicate. Pentru că închidem ochii prea ușor. Pentru că 12.000 de oameni într-un Marș al Tăcerii sunt 12.000 de oameni într-un Marș al Tăcerii.
Pentru că Tăcerea arată solidaritate și decență, pentru că Tăcea este Umană. Pentru că doar proștii și nesimțiții au mai rămas cu adevărat vocali în țară.
Imediat după #Colectiv am vrut să păstrez tăcerea, am scris aceste rânduri și le-am lăsat în draft. Doar că peste #Colectiv generația mea nu va trece, iar aceste rânduri le-am scris dintr-o suflare și din suflet.
