
Edgar Lee Masters, Antologia orășelului Spoon River, București, 1968, Editura pentru Literatură Universală, În românește de Ion Caraion, Prefață de Virgil Nemoianu.
Sânt poeți care se păstrează în posteritate printr-un vers, ori printr-un poem. Edgar Lee Masters a rămas în lirica lumii printr-o singură carte (Ion Caraion)
245 de epitafuri scrise și rostite chiar de cei care se odihnesc sub piatra de mormânt.
Două dintre poemele care mă fac să întreb cum de am descoperit atât de târziu un poet și un volum de poezie atât de bun:
Reuben Pantier
Da, Emily Sparks, rugăciunile tale n-au fost zadarnice
și nici dragostea ta n-a fost toată în zadar.
Tot ce am însemnat eu în viață
Datorez nădejdilor tale care n-au vrut să renunțe la mine,
Iubirii tale care mă tot vedea bun ca la început,
Dragă Emily Sparks, lasă-mă să-ți spun acum povestea mea.
Trec peste înrâuririle tatei și mamei;
Fiica pălărierului mi-a zăpăcit sufletul
Și am plecat în lume
Și-am cunoscut toate primejdiile,
Și mi-au plăcut femeile, vinul, mi-a fost dragă viața.
Într-o noapte, în Rue de Rivoli,
Beam vin cu una cu ochi negri,
Și ochii mei înotau în lacrimi.
Cocota credea că-s lacrimi de dragoste, căci a zâmbit,
Surâdea gândului că mă cucerise.
Dar sufletul meu călătorea la trei mii de leghe depărtare
Prin zilele când mă învățai carte la Spoon River…
Și tocmai pentru că tu nu mai puteai să mă iubești,
Nici să te rogi pentru mine și nici scrisori să-mi scrii,
În locul acestora vorbea veșnica ta tăcere.
Dar cocota cu ochi negri lua lacrimile mele drept ale ei
Ca și mincinoasele sărutări pe care i le dam.
Cumva, începând din ceasul acela, am avut o nouă viziune,
Dragă Emily Sparks!
Emily Sparks
Unde e băiatul meu, băiatul meu?
În care îndepărtată parte a lumii?
Acela pe care, din întreaga școală, cel mai mult l-am iubit
Eu, profesoara, fata bătrână, inima neprihănită.
Eu care îmi făcusem din toți niște copii ai mei?
Îl cunoșteam oare bine pe băiatul meu,
Crezându-l un spirit înflăcărat, vibrând
În permanentă aspirație?
Băitaul meu, dragul meu, pentru care m-am rugat și m-am rugat
Adesea noaptea, în ore de veghe!
Mai ții tu minte scrisoarea pe care ți-am trimis-o
Despre atât de minunata iubire a Mântuitorului?
Dacă ai primit-o sau nu,
Oriunde-ai fi acuma, băiatul meu,
Lucrează de dragul sufletului tău,
Pentru ca tot lutul, toată zgura din tine
Să se mistuie în flăcările tale
Până ce totul va fi numai lumină,
Numai lumină!