Mira-m-aș ca Iașul să obțină titlul de Capitală Culturală Europeană. Oricât aș iubi orașul acesta, am obosit să tot sper că o să se schimbe ceva, că se va face ceva pentru oraș. De obicei lucrurile mișto sunt făcute de diverși oameni și asociații, din când în când în complicitate cu autoritățile (ceva de genul: oamenii vin cu ideile, autoritățile dau niște bănuți, apoi, după ce ideea a fost implementată, confiscă rezultatele). Sătul să tot latru în zadar, remarc că Iașul nu candidează nicicând cu orașele europene; nu candidează nici măcar cu celelalte orașe mari din țară – Timișoara va avea metrou peste câțiva ani, dar nici măcar cu orașele mai mici – în Botoșani s-a deschis, în urma unei investiții de 160.000 de lei, un parc dedicat exclusiv câinilor.
M-am săturat să-mi bat capul să mă întreb de ce în alte orașe, din aceeași Românie săracă, orașe conduse de politicieni la fel de șpăgari și nesătuli, cu oameni care muncesc la fel de mult ca și aici, ba chiar în orașe în care PIB-ul este mai mic și nici nu sunt susținute financiar de zeci de mii de studenți se pot mișca lucrurile iar în Iași nu.
