Dumnezeu nu gândeşte, Dumnezeu acţionează

Ce este o piesă scurtă? „O piesă scurtă este de fapt un copil care decide la un moment dat că nu mai vrea să crească.”

În acest volum de teatru scurt Matei Vişniec, unul dintre cei mai jucaţi dramaturgi din întreaga lume, ne arată cum scriitorul este cel care lucrează cu textul, acel material viu care îşi hotărăşte singur destinul şi dimensiunile. Autorul romîn stabilit în Franţa reuşeşte prin aceste piese scurte să ofere o lectură captivantă, textele nefiind o adunătură de fraze şi replici scrise pentru a încărca o pagină, ci sînt adevărate poveşti de viaţă, uneori absurde pentru că nimic nu este mai anormal sau mai ciudat decât viaţa, gândurile şi faptele oamenilor.

„Teatrul este, înainte de toate, un gen literar şi se poate citi la fel ca nuvela sau romanul.”

Piesele din volumul de faţă sînt structurate în trei capitole: „Frontiere”, „Agorafobii” şi „Deşert”. Prima piesă de teatru ce deschide volumul este şi cea care dă titlul volumului, „Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu”. În această piesă apar două personaje, Stanko şi Vibko, lunetişti aflaţi într-o ascunzătoare dintr-un oraş răvăşit de un război civil ce trebuie să împuşte tot ce văd mişcându-se, fără a-şi pune întrebări. De ce „Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu”? Pentru că „Dumnezeu nu se grăbeşte niciodată (…), Dumnezeu acţionează, asta-i tot.”

În „Aşteptaţi să se mai potolească această caniculă” descoperim un text poetic (să nu uităm că Matei Vişniec a debutat ca poet în anii 1980) care, în pofida limbajului presurat cu metafore şi epitete, ne dezvăluie o poveste de un tragism impresionant. O mamă cu un copil în braţe nu poate părăsi ţara lovită de război pentru că „santinela drepturilor omului”, cel care ar trebui să apere drepturile tuturor oamenilor, este cel care le spune că atît timp cît nu au acte, nici măcar naţionalitate, nu pot trece „în mod ilegal pe teritoriul drepturilor universale ale omului, recunoscute în mod universal şi în mod universal respectate.”