La fel cum unul dintre cele mai cunoscute personaje ale lui Kafka, Gregor Samsa, se trezește într-o dimineață cu o stare ciudată din cauza faptului că s-a metamorfozat, așa m-a putea trezi eu într-o dimineață strigând: mi-am vopsit unghiile cu ojă semipermanentă! pentru că aș fi metamorfozat într- femeie. Nu știu cine ar fi mai speriat: eu transformat în femeie, sau Gregor Samsa metamorfozat în gândac. Povestea lui Samsa o știm cu toții (sau știm despre ea), dar povestea mea ca femeie nu o știe nimeni, doar eu mi-aș putea-o imagina. Asta mi-amintește de un vis ciudat pe care l-am avut nu demult: se făcea că eram un uriaș aflat pe marginea unei prăpastii. În fața mea era un hău ce se termina în mare, iar în față se vede o altă margine de prăpastie. Fiind uriaș, am încercat să pășesc peste hău, să ajung pe celălalt mal. Doar că nu știu ce mecanism a intervenit, fie eu am început să intru la apă, fie distanța s-a mărit, iar eu am pășit în gol. Cad în apă și încep să mă zbat, dar nu înțeleg de ce lumea aflată la plajă (ciudat cum în vis se schimbă toată reperele spațiale și nu doar) începe să râdă de mine. Eu eram un labrador roșu care înota și lătra de zor. Deci o metamorfoză ciudată am suferit-o, fie și în vis, destul de recent. Să vedem cum ar fi cu a doua.
Ar trebui să mă trezesc cu două ore mai devreme, să am timp să îmi spăl părul, să îl usuc, să mi-l aranjez, să caut cu ce să mă îmbrac, să încerc mai multe combinații de haine, după care să mă plâng că nu am cu ce să mă îmbrac, deși dulapul e plin cu haine. Să încerc să îmi fac unghiile, dar să intru pe net să mă uit după un kit de ojă semipermanentă de la Amalia și să mi-l comand, deși raful cu cosmetice îmi este neîncăpător, să fiu supărată că nu îmi stă bine părul, apoi să îmi dau seama că manichiura tot nu o am făcut-o și să mă gândesc la acel kit pe care mi l-am comandat și care urmează să îmi vină în 2-3 zile. Și, deși m-am trezit cu două ore mai devreme, să ajung cu întârziere la locul de muncă, dar să fiu scuzată pentru că, în viziunea celorlalți „azi arăți foarte bine”, chiar dacă eu nu-s mulțumită de cum arăt, de cum îmi stă părul, de cum mi-am făcut manichiura sau de hainele pe care le am pe mine.
Mi-e destul de greu să fac un astfel de exercițiu de imaginație, mai ales că nu știu nimic despre cum trebuie să îți îngrijești și să îți aranjezi părul, la fel cum nu știu nimic despre manichiură, cum nu știu să îmi asortez hainele. Să fie oare din cauza faptului că sunt bărbat?
