De la începutul anului am așteptat luna martie pentru a aniversa cei 12 ani de blog. Pregătisem „pe hârtie” mai multe lucruri, chiar și un proiect care să se lege de prezența în online și de ceea ce am învățat în cei 12 ani. Și luna martie a venit, dar numai de aniversare nu mi-am amintit. Și, bineînțeles, proiectul creionat a rămas în așteptare pentru perioadă nedeterminată.
Într-un articol „aniversar” de acum 6 ani (25-11: un soi de bilanț) , deci la jumătatea distanței dintre azi și primul articol pe blog, aminteam:
6 ani de blogging: în martie 2008 îmi deschideam primul blog pe platforma gratuită Blogspot. Am renunțat la Blogspot în 2012 după vreo 200 de articole și 30.000 de vizitatori.
2 ani de Fede.ro: pe 5 iunie am publicat prima postare pe actualul blog – luna aceasta probabil voi publica postarea cu numărul 500 (momentan sunt la postarea cu numărul 491)
Când aniversam Un an de fede.ro contorizam
– 273 de postări
– 241 de comentarii
– 570 fani pe pagina de Facebook
– peste 90.000 de vizitatori
Din momentul în care am publicat primul articol pe fede.ro (în urma numeroaselor curățenii pe care le-am făcut, am tot șters din articole, cel mai vechi rămânând „Săveni, oraș peste care s-a așternut praful”, august 2012), în urmă cu aproape 8 ani (exclud perioada de pe blogspot) și până scriu aceste rânduri, 320.439 persoane au vizitat blogul. Nu sunt mulți (zoso, spre exemplu, a avut doar ieri 44.814 vizitatori, iar în ianuarie a avut peste 1 milion de vizitatori), dar sunt, sunteți „ai mei”. Asta după ce în urmă cu aproape 2 ani, din cauza ignoranței proprii, blogul a avut breșe de securitate și am reușit să-l repun online (mai puțin imaginile). Apoi, blogul n-a rămas nici măcar pe plan secund de când m-am mutat în Sibiu și am început să lucrez la librăria Humanitas și revista Euphorion. Nu l-am abandonat, ci doar a rămas puțin neîngrijit.
Teoretic, în această izolare în care am fost cuprinși, am avea mai mult timp pentru pasiuni, dar provizoratul acesta nu ne ajută la a ne pune ordine în gânduri. A promite că atât timp cât stăm acasă vom face tot ce nu am făcut până acum din lipsă de timp (și, iată, doar timpul ne-a mai rămas acum) e o mare minciună. Dar nu înseamnă că nu putem încerca, cât de puțin, să lăsăm neliniștile deoparte și să facem și altceva.
Da, s-au adunat multe povești pe care vreau să vi le împărtășesc, locuri pe care le-am descoperit și pe care nu vreau să le țin doar pentru mine. Cu puțină răbdare, vor ajunge și ele pe blog.
