
Spre sfârșitul acestui an a apărut și în limba română una dintre cele mai cutremurătoare cărți despre istoria omenirii: Marea carte a inumanității. O istorie a ororilor în 100 de episoade. Dacă deseori ne-am întrebat cum de mai putem vorbi despre civilizație și oameni după cel de-al Doilea Război Mondial, cartea lui Matthew White ne pune să ne întrebăm cum de a rezistat umanitatea după ce oamenii s-au ocupat mereu de uciderea celorlați?
Mă voi întoarce și voi mai scrie despre această carte, dar acum vreau să citez unul dintre sub-episoadele privind Genocidul (la „episodul” despre Genocid sunt descrise succint „treizeci și unu de genocide notorii”), cel privind războaiele dintre daci și romani:
Dacii: o estimare brută este că au fost uciși 100.000 din 101 până în 102 d. Hr.
După ce au cucerit patria acestui popor de 800.000 de oameni, romanii au golit țara, ducând cu ei o jumătate de milion de prizonieri, și au adus în loc coloniști romani. Dacia a încetat să existe, iar ținutul a devenit în cele din urmă „România”, o țară a cărei locuitori vorbesc în zilele noastre o limbă derivată din latină. Cucerirea este ilustrată pompos, cu amănunte sângeroase, pe Columna lui Traian de la Roma (p. 250)
Matthew White, Marea carte a inumanității. O istorie a ororilor în 100 de episoade, trad. de Dana-Ligia Ilin, Editura Humanitas, 2015