

Indata se fac doi ani de cand Iasul a devenit un imens santier de constructii. In cei doi ani o parte dintre lucrari au fost finalizate, altele sunt in curs de finalizare, dar mai sunt si santiere deschise recent. Fie ca este vorba despre asfaltare, modernizarea trotuarelor, inlocuirea liniilor de tramvai sau constructia de pasaje subterene si supraterane, Iasul este in plina reconstructie.
Nu e nimic obisnuit sa vezi gropi imense, zeci de muncitori (mai bine sau mai prost echipati), dinti de freza la marginea santierelor, buldozere si excavatoare, dar si multa mizeria si mult discomfort. Rute RATP inchise, haos in trafic, cozi interminabile la orele de varf, circulatia data peste cap, stres si nervi intinsi la maxim – si acestea fac parte din tabloul general al Iasului.
Chiar daca abia a trecut iarna, in Iasi se lucreaza ca in vremurile bune ale perioadei ceausiste. Pentru multe dintre lucrari se asteapta venirea adevaratei primaveri ca lucrurile sa demareze in forta.
Sunt si cazuri cand lucrarile se dovedesc a fi facute in bataie de jos si nu rezista nici macar pana la receptia oficiala. O astfel de situatie s-a intalnit pe Copu, in special cu trotuarele pavate ce au cedat inca din vara lui 2012, desi receptia lucrarii a fost abia in 2013. Nici Pasajul „Mihai Eminescu” din Fundatie nu sta mai bine: desi inca se lucreaza, imediat ce s-au topit zapezile s-a dovedit ca lucrarile sunt de o calitate atat de indoielnica incat s-au produs infiltratii (daca acum sunt infiltratii, nu prea vad cum s-ar remedia problema incat sa nu existe pericole in viitor); in plus, nici macar nu se stie daca prin acest pasaj vor putea trece doua autobuze in acelasi timp – se zvoneste ca este prea ingust pentru asa ceva.
Dar bineinteles ca exista o baza de agrement la Ciric – nefinalizata in totalitate, exista kilometri de rulare a tramvaielor la care se lucreaza, exista pasarele Ocrav Bancila la care lucrarile inainteaza in ritm de melc, exista si un Aeroport in expansiune; in afara de aceste lucrari, ale autoritatilor locale, exista si santierele celor de la ApaVital, cei care sparg strazile proaspat asfaltate si trotuarele proaspat pavate, la fel si in cazul lucrarilor de la CET – Dalkia; si mai exista si santierele deschise de mediul privat, santiere ce par sa mearga ceva mai repede.
Teoretic, in 2-3 ani de zile, Iasul ar trebui sa arate super, dar ce facem cand lucrarile cedeaza inainte de termen? Ramanem cu banii chletuitii, discomfortul de cativa ani si santiere deschise pe o perioada nederminata.