Tot scrollând pe facebook mi-am adus aminte de foștii mei colegi, atât de cei din facultate, cât și din liceu și școala generală; sincer, am și uitat că am fost coleg cu unele persoane, poate din cauza timpului care trece pe nesimțite și a lipsei de comunicare (da, e o vrăjeală treaba cu „vom ține mereu legătura!” pentru că imediat ce nu te mai vezi se aplică legea „ochii care nu se văd se uită”). Foarte mulți dintre foștii colegi nu mai sunt în țară, au luat drumul „străinătății”; unii s-au și întors; am colege care sunt mămici, altele sunt căsătorite de mai puțin de un an, iar altele de mai mult de cinci; ba am o fostă colegă de liceu (care a renunțat, însă după 10 clase) care are o fetiță ce merge la școală. Trece timpul și nici că îți dai seama. Mi-am amintit, cu drag, și de fostul diriginte din școala generală, un prof de desen cu peste 35 de ani vechime în școala din Săveni. Chiar era un om fain și nu l-am mai văzut de vreo trei ani. Înainte să îmbătrânească era și în corul profesorilor. Și avea o vorbă celebră: „Și măgarii au voce, dar nu știu să cânte”. M-am simțit mereu mai bine când spunea asta pentru că în această situație sunt și eu: nu știu să cânt, asta deși îmi place. Dar nu sunt singurul în această situația și e chiar grav pentru că în aceste momente la TVR este Eurovisionul românesc și mulți dintre participanți sunt la fel ca mine.
E de preferat să începi din timp
Când ai o pasiune sau un talent este indicat să începi să ți-o / ți-l cultivi imediat ce ți-ai dat seama de ea / el. Prefer să cred că așa am făcut eu cu scrisul, că am început să lucrez tot mai mult imediat ce am realizat cât demult mă atrag cuvintele. Dar de-a lungul timpului am exersat și alte pasiuni sau talente. În ciclul primar am fost chiar și într-un cor de copii, iar în adolescență am fost în corul bisericii pentru o perioadă de timp. Dar nu a fost ca muzica să se țină de mine, mai ales după ce vocea mi s-a schimbat în timpul adolescenței. Schimbarea vocii este cea mai periculoasă armă împotriva băieților care vor să cânte; pot fi diferențe enorme între vocea dinaintea și cea de după adolescență. Și mi se pare că este mult mai grav decât în cazul fetelor. Doar un îndrumător atent de poate ajuta să nu te pierzi pe parcursul acestor schimbări. Iar dacă te pierzi poate însemna că nu aceasta a fost drumul tău. Încă mai cred că drumul meu este legat de litere, dar niciodată nu știi exact până nu ți se infirmă total sau până nu ți se confirmă pe deplin.
Doar la karaoke (și atunci ajutat) sau între prieteni, la un chef, îmi mai exersez abilitățile vocale. Și doar atunci îmi iese, dar asta datorită mediului și, cel mai mult, a influențelor pe care le creează substanțele lui Bacchus.
